Annulment of arbitral award for lack of party capacity upheld; appeal dismissed

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş, sub nr. x/22.01.2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Boldur prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele: 1. Societatea "A." S.R.L. cu sediul social în Cluj Napoca, judeţul Cluj, cu sediul procesual ales la B., în Cluj Napoca, judeţul Cluj; şi 2. Societatea "C." cu sediul în Marea Britanie, Londra, cu sediul procesual ales în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, să se constate existenţa unui prejudiciu în dauna sa, în cuantum de 2.684,05 RON, sumă ce reprezintă valoarea operaţiunii de achiziţii, servicii de beck-online, pentru perioada 2012-2014, angajate la plată, fără contraprestaţii, în baza Acordului de furnizare nr. x/25.03.2005; constatarea modalităţii de calcul prin care s-a ajuns la determinarea prejudiciului de 2.684,05 RON, având la bază constatările Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi a judeţului Timiş şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Deşi pârâta 2 nu a fost menţionată de reclamantă, instanţa arbitrală în temeiul art. 78 C. proc. civ., a introdus-o forţat în cauză şi a dispus citarea acesteia, întrucât aceasta trebuie să figureze ca parte, ca urmare a cesiunii de creanţă nr. 69/2014.

Prin sentinţa arbitrală nr. 2 din 28.03.2016 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş în dosarul nr. x/2016 a fost admisă acţiunea precizată, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Boldur prin Primar împotriva pârâtelor: 1. Societatea "A." S.R.L. şi 2. Societatea "C." Marea Britanie, Londra şi au fost obligate pârâtele la restituirea sumei de 2.684,05 RON reprezentând prejudiciul neachitat şi la plata dobânzilor legale, aferente sumei de 2.684,05 RON, calculate începând de la data de 28.03.2016, data pronunţării sentinţei arbitrale şi până la plata efectivă către reclamantă a prejudiciului neachitat, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 630 RON.

Reclamanta A. S.R.L. Cluj Napoca a formulat la 3 mai 2016, acţiune în anularea hotărârii arbitrale, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 6/PI din 21 septembrie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis acţiunea în anulare formulată de către reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei arbitrale nr. 2/28.03.2016 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş, în dosarul nr. x/2016, pe care a anulat-o.

A respins ca nefondată acţiunea formulată de către reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Boldur prin Primar împotriva pârâtei A. S.R.L.

A respins acţiunea reclamantei împotriva societăţii C. şi a fost obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 200 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 6/PI din 21 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, recurenta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Boldur prin Primar a declarat recurs.

În argumentarea cererii de recurs, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Boldur susţine nelegalitatea hotărârii atacate, în ceea ce priveşte împrocesarea pârâtei C., în cadrul litigiului arbitral,care nu a fost identificată de către reclamantă şi lipsa capacităţii de folosinţă a acestei pârâte.

Astfel, arată recurenta, considerentele principale reţinute de Curtea de Apel Timişoara, care au condus la admiterea acţiunii în anulare, s-au axat cu precădere pe faptul că reclamanta Comuna Boldur nu şi-ar fi îndreptat demersul judiciar şi împotriva societăţii C. şi că această societate ar fi fost radiată, lipsind aşadar capacitatea de folosinţă anterior demarării litigiului, omiţând instanţa de control judiciar să verifice dacă acest fapt a fost sau nu invocat de părţi şi dovedit în procedura arbitrală.

Acest aspect, arată recurenta, a fost invocat pentru prima dată prin acţiunea în anulare, iar în faţa tribunalului arbitral nu s-a pus problema niciun moment cu privire la vreo neregularitate procedurală sau lipsei capacităţii de folosinţă, deşi C. a fost legal citată, aspect ce reiese din cuprinsul dosarului, astfel încât sub aspect procedural, nu putea forma obiectul unei analize directe în faţa Curţii de Apel Timişoara. În caz contrar, apreciază recurenta, ar însemna ca instanţa de judecată să analizeze o cerere nouă ce nu a făcut obiectul unei legale judecăţi în faţa tribunalului arbitral.

Mai mult decât atât, trebuie observat că, în mod corect, tribunalul arbitral s-a prevalat de dispoziţiile art. 78 C. proc. civ., introducând forţat în cauză pe pârâta C., motivat de faptul că între A. S.R.L. şi C., a avut loc o cesiune de creanţe.

În ciuda apărărilor formulate, Curtea de Apel Timişoara nu a ţinut seama de faptul că C. a dobândit calitatea de cesionar prin voinţa părţilor, iar prin efectul acestei cesiunii, cesionarul se subrogă în drepturile şi obligaţiile cedentului, latura activă/pasivă a raportului juridic obligaţional trece de la una din părţi la cealaltă parte.

Aşadar, apreciază recurenta, tribunalul arbitral a stabilit corect că răspunderea este solidară, transmisiunea nu afecta existenţa obligaţiei, aceasta continuă să existe în patrimoniul dobânditorului aşa cum s-a născut sau, mai bine spus, cum exista în patrimoniul transmiţătorului la momentul operaţiunii.

Totodată, Curtea de Apel Timişoara nu a ţinut seama de dispoziţiile imperative ale art. 608 alin. (2) C. proc. civ., care instituie o condiţie restrictivă în vederea promovării acţiunii în anulare, şi anume se stabileşte că nu pot fi invocate ca motive pentru anularea hotărârilor arbitrale, neregularităţile care nu au fost ridicate potrivit art. 592 alin. (1) si 3 C. proc. civ. sau care pot fi remediate pe calea prevăzută la art. 604 din acelaşi cod, respectiv lămurirea, completarea şi îndreptarea hotărârii.

Cu privire la judecarea cererii pe fond, recurenta apreciază că dacă A. S.R.L. nu este mulţumită de motivarea instanţei arbitrale, acest aspect nu-i deschide calea acţiunii în anulare, conform art. 608 C. proc. civ., în condiţiile în care, modalitatea în care instanţa arbitrală interpretează voinţa părţilor sau dacă răspunderea contractuală a fost corect reţinută de către tribunalul arbitral, neîncadrându-se în ipoteza încălcării "ordinii publice, bunelor moravuri ori dispoziţiilor imperative ale legii".

Consideră ca fiind nelegală hotărârea atacată, câtă vreme aceasta se bazează pe analiza motivelor expuse în cuprinsul acţiunii în anulare formulată de către reclamantă, care conduc spre concluzia că sunt antamate aspecte care ţin de fondul dosarului arbitral, soluţionat prin hotărârea arbitrală. De aici se desprinde concluzia că, în cadrul unei acţiuni în anulare a unei sentinţe arbitrale, instanţa nu poate reanaliza problemele de fond ce au fost soluţionate prin hotărârea arbitrală, controlul instanţei fiind limitat de dispoziţiile art. 608 din C. proc. civ.

În acest context, acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nu poate fi considerată o cale de atac de reformare şi nici o procedură alternativă de rejudecare în fond a cauzei atunci când părţile se declară nemulţumite de hotărârea dată în arbitraj.

Prin urmare, solicită instanţei de recurs să constate că soluţia primei instanţe, prin care s-a decis anularea sentinţei arbitrale nr. 2/28.03.2016 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş, este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu consecinţa respingerii acţiunii în anulare, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 februarie 2017, intimata A. S.R.L. solicită să se constate că recursul promovat de recurentă este inadmisibil, nefiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât aceasta invocă aspecte de ordin procedural, susţinând în mod greşit că hotărârea Curţii de Apel Timişoara este dată cu aplicarea greşită a nomelor de drept material.

În situaţia în care instanţa va constata că recursul este admisibil în principiu, intimata solicită respingerea recursului, ca nefondat, şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din 10 mai 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017, constatându-se că recursul este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) din Codul de procedurăcivilă, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 15 noiembrie 2017, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Este adevărat că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nu poate fi considerată o cale de atac de reformare şi nici o procedură alternativă de rejudecare în fond a cauzei atunci când părţile se declară nemulţumite de hotărârea dată în arbitraj, astfel cum susţine recurenta, însă, este de necontestat că, în speţă, Curtea de Apel Timişoara a avut în vedere că acţiunea în anulare poate fi exercitată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege şi, constatând incident motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. a admis acţiunea în anulare.

Potrivit dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., pe care s-a întemeiat acţiunea în anulare, hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare, când încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţiile imperative ale legii.

Aşa fiind, pornind de la cadrul legal menţionat, Curtea de Apel Timişoara, argumentat şi legal motivat, a arătat cu justeţe că hotărârea pronunţată de tribunalul arbitral încalcă dispoziţii legale imperative, ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Aceasta întrucât, art. 575 alin. (2) C. proc. civ. prevede în mod expres că principiile fundamentale ale procesului prevăzute la art. 5 alin. (2), art. 8-10, art. 12-16, art. 19-21, art. 22 alin. (1), (2), (4), (5) şi (6) la art. 23 sunt aplicabile în mod corespunzător şi în procedura arbitrală.

Printre cele enumerate se regăsesc "Dreptul de dispoziţie al părţilor" - art. 9 - care presupune că părţile pot determina nu numai existenţa procesului ci şi conţinutul acestuia prin stabilirea cadrului procesual în privinţa părţilor, obiectului şi cauzei şi "Contradictorialitatea" - art. 14 - care implică dreptul părţilor de a discuta şi argumenta chestiunile de fapt şi de drept şi pentru a cărui valorificare codul impune în sarcina instanţei obligaţia de a pune în discuţie toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.

S-a reţinut cu justeţe că modalitatea de reglementare a principiilor fundamentale reflectă caracterul normelor respective ca fiind imperative, astfel încât, în considerarea încălcării lor, acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale devine admisibilă prin prisma prevederilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentei (reclamantă în litigiul arbitral), prin împrocesarea pârâtei C., societate radiată din mai 2015, fără capacitate de folosinţă anterior demarării litigiului, tribunalul arbitral a încălcat principiile fundamentale reglementate de art. 575 alin. (2) C. proc. civ. şi dispoziţiile imperative ale art. 56 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, în mod legal, Curtea de Apel Timişoara admis acţiunea în anulare şi, cu aplicarea art. 613 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a procedat la soluţionarea pe fond a cauzei.

De altfel, deşi recurenta a invocat în drept motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care prevăde că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, aceasta nu a susţinut în concret inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., prin raportare la o eventuală neîncălcarea în speţă a dispoziţiilor legale imperative.

Întreaga construcţie a recursului vizează simpla nemulţumire a recurentei cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către Curtea de Apel Timişoara a apărărilor formulate de către aceasta, aspecte ce nu justifică invocarea motivului de recurs instituit de prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi invocat de recurentă, sentinţa recurată fiind la adăpost de orice critică, Curtea de Apel Timişoara procedând corect la analizarea acţiunii în anulare dedusă judecăţii raportat la motivele întemeiate pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Pentru raţiunile înfăţişate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA BOLDUR împotriva sentinţei civile nr. 6/PI din 21 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca nefondat, menţinând sentinţa recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA BOLDUR împotriva sentinţei civile nr. 6/PI din 21 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2017.