Revizuire inadmisibilă: lipsa temeiului legal pentru atacul căii de atac extraordinare asupra unei hotărâri irevocabile
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the applicant against the Court of Appeal's order suspending proceedings in a "contestație în anulare" (extraordinary appeal) case, thereby leaving the lower court's suspension order in force. The dispute arose from the applicant's attempt to challenge a final appellate decision that had rejected a prior motion for revision against a first-instance judgment dismissing a civil claim against the State; the applicant argued that the suspension order violated mandatory procedural norms regarding the participation of the Public Ministry. The court held that the appeal was inadmissible because the underlying decision subject to the extraordinary appeal was itself a final appellate judgment not susceptible to ordinary appeal, and consequently, procedural orders such as suspension within that extraordinary appeal track could not be subject to ordinary appellate review, relying on Articles 137(1), 312(1), and 320(3) of the Civil Procedure Code and the principle of the legality of appellate remedies under Article 457.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 pct. 2 C. proc. civ, art. 105 alin. (2) C. proc. civ, art. 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Revizuire inadmisibilă: lipsa temeiului legal pentru atacul căii de atac extraordinare asupra unei hotărâri irevocabile: Prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., recurentul solicită admiterea recursului şi casarea încheierii atacate întrucât aceasta a fost pronunţată cu încălcarea normelor legale în materie.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 129/24.01.2014 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2012 a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. împotriva pârâtului Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, astfel cum a fost precizată.
Împotriva acestei hotărâri, revizuentul B. în calitate de moştenitor al reclamantei A. a formulat cerere de revizuire înregistrată la Tribunalul Timiş la data de 23 martie 2015, în dosarul nr. x/2015 întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, art. 304 pct. 6, art. 323-326 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 129/PI/24.01.2014 şi schimbarea în tot a hotărârii atacate.
Prin decizia civilă nr. 687/08.04.2015 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2015 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. în calitate de moştenitor al reclamantei A., împotriva sentinţei civile nr. 129/24.01.2014 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2012 în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a constatat că cererea de revizuire este o cale de atac extraordinară, admisibilă doar în condiţiile şi cazurile strict delimitate de lege, reţinând că în speţă, nu există situaţia de fapt reglementată de art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ., întrucât dispozitivul hotărârii contestate este foarte clar, în sensul că instanţa a respins acţiunea, pronunţându-se în limitele cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită, iar dispozitivul sentinţei nu cuprinde alte dispoziţii contradictoriii cu soluţia dată pe fondul cererii.
Împotriva deciziei civile nr. 687/08.04.2015 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2015 a formulat recurs revizuientul B. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 313 din 10 septembrie 2015 a respins recursul formulat de recurentul revizuent B. în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 687 din 8 aprilie 2015 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul x/2015, reţinând că tribunalul a făcut o corectă aplicare şi interpretare a legii atunci când a constatat că nu sunt incidente în speţă, dispoziţiile art. 322 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, contestatorul B. a formulat contestaţie în anulare, iar prin încheierea din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Această încheiere a fost îndreptată din oficiu, prin încheierea din 9 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că, s-a menţionat că, din partea Parchetului a participat la judecarea cauzei doamna procuror C., care a pus concluzii de suspendare a prezentei cauzei, în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva încheierii din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, contestatorul B. a formulat cerere de recurs depusă la data de 2 martie 2017, iar la 13 noiembrie 2017 a depus motivele de recurs.
Prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., recurentul solicită admiterea recursului şi casarea încheierii atacate întrucât aceasta a fost pronunţată cu încălcarea normelor legale în materie.
În argumentarea motivelor de recurs, recurentul arată că instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., fiind incident art. 304 pct. 5 C. proc. civ., totodată susţine că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În acest context, recurentul susţine că, potrivit Legii nr. 221/2009, la proces participă şi Ministerul Public, prin reprezentant, participarea acestuia fiind obligatorie, iar încălcarea acestei norme imperative atrage nulitatea hotărârii.
Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul B., pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, analizând actele dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, în considerarea următoarelor argumente:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional, în art. 129 din Constituţia României, dar şi în art. 457 C. proc. civ.
În speţa dedusă judecăţii, contestatorul B. a declarat recurs împotriva încheierii din 26 ianuarie 2017, prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a dispus, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării contestaţiei în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 313 din 10 septembrie 2015, prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins irevocabil recursul formulat de recurentul revizuent B..
Conform prevederilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Or, în speţă, contestaţia în anulare vizează o hotărâre irevocabilă, pronunţată în calea de atac a recursului, nesusceptibilă de a mai fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, împotriva sa putând fi exercitate, în condiţiile legii, doar căile extraordinare de atac.
Altfel spus, raportat la dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., evocate, decizia atacată nu este supusă recursului, întrucât nici hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare nu era supusă, la rândul său, acestei căi de atac.
Prevederile legale evocate trebuie coroborate cu cele ale art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. aşa încât, nici împotriva încheierii de suspendare a cauzei dispusă de instanţă, în cadrul dosarului vizând contestaţia în anulare, nu se mai poate exercita calea de atac a recursului.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 137 alin. (1) şi art. 320 alin. (3) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator B. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2017.