Appeal inadmissibility against appellate rejection of arbitral annulment under mandatory legal appeal limits

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea arbitrală înregistrată la Camera de Comerţ şi Industrie Harghita la 2 noiembrie 2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin decizia arbitrală ce se va pronunţa să se dispună: obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie cantitatea de masă lemnoasă de 243,77 mc, precum şi să-i plătească suma de 23.705,15 RON, reprezentând beneficiu nerealizat ca urmare a netransmiterii posesiei asupra cantităţii de masă lemnoasă menţionată, cu cheltuieli de judecată.

În cuprinsul cererii arbitrale având ca obiect revendicare mobiliară, reclamanta a invocat prevederile art. 480 C. civ.

Pârâtul B. a invocat prin întâmpinare excepţia inadmisibilităţii acţiunii, opinând că singura acţiune prin care se poate tinde la valorificarea unor obligaţii derivând din executarea unor contracte de vânzare-cumpărare masă lemnoasă este cea în obligaţie de a face (ce a format de altfel obiectul dosarului nr. x/2011), iar nu acţiunea în revendicare.

Prin decizia nr. 1 din 11 martie 2016, Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Harghita a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins ambele capete ale cererii arbitrale, ca inadmisibile. Totodată, a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 2.100 de RON, cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Împotriva acestei hotărâri, la 16 mai 2016 reclamanta A. S.R.L. a formulat acţiune în anulare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016.

Prin sentinţa nr. 126 din 9 noiembrie 2016, această instanţă a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B. împotriva deciziei nr. 1 din 11 martie 2016 a Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Harghita.

Împotriva acestei hotărâri, la 20 februarie 2017, reclamanta a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 6 martie 2017 sub nr. x/2016.

Prin memoriul depus la dosar, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, autoarea a criticat decizia atacată, arătând în esenţă că în faţa curţii de apel a invocat cazul de nulitate reglementat de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., evidenţiind că hotărârea arbitrală a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, respectiv a prevederilor art. 9 şi art. 248 C. proc. civ., precum şi a celor ale art. 480 C. civ. de la 1864.

În drept, şi-a fondat şi dezvoltat criticile subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin rezoluţia de primire a dosarului din 7 martie 2017 s-a stabilit în sarcina recurentei, conform art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, obligaţie căreia aceasta s-a conformat .

Astfel, s-a constat că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Memoriul de recurs a fost comunicat intimatului, conform art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, punându-i-se în vedere, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a propune probe şi a invoca excepţii, să depună întâmpinare, în condiţiile art. 205 alin. (2) C. proc. civ.

La 27 aprilie 2017, intimatul B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei cu adresa din 23 martie 2017, iar la 17 mai 2017 a fost înregistrat la dosar răspunsul formulat de recurentă, prin care a reiterat, în sinteză, motivele de recurs.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, soluţia preconizată fiind de respingere a căii extraordinare de atac ca inadmisibilă, în baza art. 493 alin. (5) raportat la art. 483 alin. (1) coroborat cu art. 613 alin. (3) si 4 C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 13 iunie 2017, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar recurs, raportul a fost comunicat recurentei şi intimatului la 23 iunie 2017.

Deşi, părţilor li s-a pus în vedere că pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, doar intimatul a uzat de acest drept.

Prin punctul de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, depus la dosar la 4 iulie 2017, intimatul Composesoratul a achisesat la concluziile acestuia în sensul respingerii ca inadmisibil a recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

În speţă, recursul are ca obiect sentinţa nr. 126 din 9 noiembrie 2016, prin care Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în anulare, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., împotriva deciziei nr. 1 din 11 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Harghita în dosarul nr. x/2015.

Având în vedere că sentinţa atacată a fost pronunţată în soluţionarea acţiunii în anularea unei hotărâri arbitrale, verificarea admisibilităţii căii de atac a recursului urmează a se face prin raportare următoarele prevederi legale:

Conform, art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului, nefiind incidente în cauză prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe.

Dat fiind că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială, reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acţiunii arbitrale.

Potrivit art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale - 2 noiembrie 2015, "hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar potrivit dispoziţiilor art. 613 alin. (3) din acelaşi act normativ, "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi (...)".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că sunt supuse recursului numai hotărârile curţii de apel prin care a fost admisă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curţii de apel prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

Raportat la consideraţiile anterior expuse, se constată că obiectul recursului îl reprezintă sentinţa nr. 126 din 9 noiembrie 2016, prin care Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în anulare, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., împotriva deciziei nr. 1 din 11 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Harghita în dosarul nr. x/2015.

Astfel, sentinţa evocată nu face parte din categoria hotărârilor enunţate limitativ la art. 613 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data intentării acţiunii arbitrale, în aplicarea art. 27 din acelaşi act normativ.

Fiind o hotărâre judecătorească prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale rezultă că sentinţa nr. 126 din 9 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Menţiunea din cuprinsul hotărârii recurate, "cu recurs în 15 de zile (...)" nu poate conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului egalităţii în faţa legii.

Or, conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, sentinţa recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 126 din 09 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2017.