Negative Jurisdictional Conflict Resolved in Favor of Târgu Mureș Court; Claimant’s Declination Request Inadmissible

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la 22 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 2508,24 RON reprezentând debit principal şi la plata dobânzii legale calculate de la data scadenţei debitului şi până la data achitării integrale a acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1170, art. 1266, art. 1268, art. 1269, art. 1350, art. 1516 din C. civ. şi cele ale art. 194 C. proc. civ.

La 25 mai 2017, reclamanta a depus o adresă prin care a solicitat declinarea cauzei către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 3081/2017 din 21 iunie 2017, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Târgu Mureş a reţinut următoarele considerente.

Art. 107 din C. proc. civ. prevede că acţiunea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, instituind astfel un caz de competenţă teritorială de ordine privată.

Întrucât pârâta îşi are sediul în Bucureşti, în temeiul textului de lege anterior menţionat, competenţa teritorială de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află acest sediu.

Potrivit H.G. nr. 337 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, sectorul 1 al Municipiului Bucureşti este arondat Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 107 raportat la art. 129 alin. (3) şi 132 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 7 iulie 2017, sub nr. x/2017.

La termenul din 11 septembrie 2017, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 6349/2017 din 11 septembrie 2017, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş; a constatat că a intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti şi Judecătoria Târgu Mureş şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti a reţinut următoarele considerente.

Instanţa a arătat că Judecătoria Târgu Mureş a fost legal învestită cu soluţionarea cauzei şi nu îşi putea declina competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În urma evocării prevederilor art. 129 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti a constatat că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, competenţa este stabilită prin norme de ordine privată, nefiind incident niciunul dintre cazurile în care competenţa este de ordine publică.

Reţinându-se incidenţa prevederilor art. 130 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ., instanţa a apreciat că Judecătoria Târgu Mureş trebuia să respingă ca inadmisibilă excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către reclamantă.

Pentru aceste motive, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, constatând, totodată, ivirea conflictului negativ de competenţă între cele două instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 octombrie 2017.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Târgu Mureş şi Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispoziţiile legale anterior evocate reglementează competenţa teritorială de drept comun pentru judecata în primă instanţă.

Dat fiind că art. 126 alin. (1) C. proc. civ. permite părţilor ca, în anumite condiţii, să aleagă o altă instanţă decât cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, rezultă că dispoziţiile art. 107 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc un caz de competenţă teritorială relativă.

Or, competenţa teritorială relativă este una de ordine privată, conform dispoziţiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la partea îndreptăţită să invoce încălcarea competenţei teritoriale relative, art. 130 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Prin raportare la aceste texte de lege, instanţa supremă constată că, deşi pârâta S.C. B. S.R.L. avea sediul în sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, reclamanta a optat pentru introducerea acţiunii în pretenţii la Judecătoria Târgu Mureş, instanţă în circumscripţia căreia se află sediul social al acestei părţi.

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 130 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora, "dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei".

Or, în temeiul acestui text de lege, reclamanta nu era îndreptăţită să invoce excepţia necompetenţei teritoriale relative.

Astfel, neinvocarea de către pârâtă a acestei excepţii de ordine privată are drept consecinţă că instanţa pentru care a optat reclamanta a rămas competentă să soluţioneze cauza cu care a fost învestită.

În aceste condiţii, admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Mureş, invocată de către reclamantă, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 130 alin. (4) C. proc. civ., întrucât dreptul de a contesta competenţa teritorială a instanţei sesizate aparţinea exclusiv pârâtei.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 130 alin. (4) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2017.