Negative conflict of competence: jurisdiction of specialized labor panels following judicial suspension of administrative acts

Deliberând, asupra conflictului de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, la data de 28.12.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute şi plătite în plus cu titlu de contribuţie individuală de asigurări sociale (CAS) în perioada septembrie 2013 - 2016, în sumă netă totală de 2.805 RON, actualizată cu indicele de inflaţie aplicabil la data plăţii efective, cât şi la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente acestei sume de la data reţinerii şi până la data restituirii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 753 din 3.05.2019, Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., a obligat pârâtul Tribunalul Galaţi la plata către reclamant a sumei de 2.356,2 RON reprezentând sume reţinute şi plătite în plus, peste limita legală, cu titlul de contribuţii de asigurări sociale calculate pentru perioada septembrie 2013- septembrie 2016, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legale penalizatoare aferentă acesteia.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Tribunalul Galaţi, apreciind-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă şi repartizat aleatoriu completului LM 30 A III.

La termenul de judecată din data de 16.10.2019, Curtea, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei funcţionale a acestui complet şi a rămas în pronunţare pe acest aspect.

Deliberând asupra excepţiei de necompetenţă funcţională a acestui complet, a reţinut că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20.07.2018) prevede că în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale.

Completul de judecată învestit este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal şi, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 precum şi a art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/20.06.2019, începând cu data de 01.07.2019 în soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă .

Prin sentinţa nr. 544/21.08.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeş, s-a admis în parte acţiunea formulată de judecătorii din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi din cadrul secţiei a II a civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, dispunându-se suspendarea executării Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi, respectiv Articolului I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi colegiu.

Această sentinţă este executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin art. II din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 s-a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I civile de a se repartiza cauzele având ca obiect ligii de muncă, în mod egal, celor 3 secţii non-penale ale instanţei, iar prin art. 1 al Hotărârii nr. 12/20.06.2019 s-a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă şi s-a propus Preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 01.07.2019.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii, s-a reţinut că greşita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetenţa. Prin "compunerea instanţei" se înţelege, în sens restrâns (aspectul cantitativ), alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar în sens larg, alcătuirea instanţei cu judecătorii care pot face parte din complet.

Prin urmare, compunerea instanţei/completului nu se limitează la aspectul cantitativ. Este unanim acceptat că există situaţii în care este vizat aspectul calitativ al compunerii, una dintre acestea fiind şi cazul când, în condiţiile legii, anumite categorii de litigii trebuie să fie soluţionate de completurile/secţiile specializate, după obiectul sau natura litigiului.

Prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secţia de contencios administrativ şi fiscal, cât şi din secţia a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparenţă de nelegalitate cu privire la înfiinţarea unor astfel de complete şi specializarea lor în soluţionarea litigiilor de muncă, astfel încât complet de judecată învestit, înfiinţat ca fiind specializat în soluţionarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menţionate, nu mai are competenţa materială procesuală (funcţională) să soluţioneze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializaţi în această materie ori care să facă măcar parte din secţia I Civilă.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Astfel, completul învestit este doar aparent specializat în soluţionarea litigiilor de muncă, specializare în privinţa căreia s-a constatat deja o aparenţă de nelegalitate printr-o sentinţă judecătorească executorie, acesta fiind în realitate specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal, întrucât specializarea urmăreşte judecătorul şi nu completul în abstract.

Curtea a mai reţinut că, dacă la nivelul instanţei există o secţie sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secţia (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Aşa cum s-a reţinut în considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii, în situaţia în care judecătorul nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală (specializată) va putea fi invocată de părţi ori de instanţă inclusiv la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, fiecare complet de judecată, atunci când este învestit cu soluţionarea unei cauze, este obligat să îşi examineze propria competenţă şi să acţioneze în consecinţă.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 131 alin. (1), art. 136 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială funcţională a prezentului complet de judecată, dispunându-se declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea completelor din cadrul secţiei I Civile, în configuraţia anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/20.06.2019.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 16.10.2019, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială funcţională a completului şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile în configuraţia anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 12/20.06.2019.

La data de 17.10.2019, cauza a fost repartizată aleatoriu completului 18 A CIV, care la termenul de judecată din data de 05.12.2019 a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia necompetenţei funcţionale a completului invocată din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie un litigiu de muncă.

Prin hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.

În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Prin sentinţa nr. 554/21.08.2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

Suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării.

De asemenea, suspendarea este operaţiunea juridică ce determină încetarea temporară a efectelor juridice ale actelor administrative şi reprezintă o excepţie de la principiul executării din oficiu a actelor administrative, întrucât ea duce temporar la întreruperea efectelor juridice produse de act.

Curtea a arătat că actele administrative menţionate mai sus şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate, acestea nefiind anulate.

Prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial - LM 30AIII- anterior pronunţării sentinţei nr. 554/21.08.2019, or, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Dacă instanţa legal investită iniţial ar trebui să se dezînvestească (în speţa de faţă pentru că s-a dispus suspendarea efectelor unor acte administrative) ar însemna a reveni asupra efectelor unui fapt trecut - actul de investire a instanţei - chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârşite anterior n-ar fi desfiinţate prin efectul noii situaţii juridice, ci menţinute.

Este de precizat faptul că potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197 iar în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate.

În cauza pendinte, completul iniţial investit a procedat la o asemenea verificare de competenţă în faza de regularizare a cererii şi nu a constatat vreo situaţie care să atragă necompetenţa sa, săvârşind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desfiinţate.

Pe cale de consecinţă, completul iniţial investit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 25 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că, atâta timp cât la momentul înregistrării cererii de apel pe rolul completului LM 30AIII, acesta era competent să soluţioneze prezentul apel, acesta a rămas competent să soluţioneze cauza şi după suspendarea actelor administrative în baza cărora au fost înfiinţate.

Faptul că ulterior, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, nu are relevanţă în aprecierea competenţei completului iniţial învestit, această Decizie fiind dată în vederea punerii în executare a sentinţei nr. 554/21.08.2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Pentru aceste considerente, curtea, văzând şi dispoziţiile art. 132 din C. proc. civ., a admis excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial investit.

În baza dispoziţiilor art. 133 - 136 din C. proc. civ., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus suspendarea, din oficiu, a judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi, Înalta Curte constată că acesta are ca obiect obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute şi plătite în plus cu titlu de contribuţie individuală de asigurări sociale.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport de data învestirii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - completul iniţial învestit.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2020.