Consumer credit dispute: jurisdictional conflict resolved in favor of the court chosen after the right to compensation arose

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti, reclamantul Întreprindere Individuală A., prin reprezentant A., a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre, în contradictoriu cu pârâţii B. şi Călin Marin, prin care să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 11.642 RON, reprezentând debit principal şi suma de 9.776 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 332/2016 din 24 martie 2016, Judecătoria Costeşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de instanţă, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Costeşti a reţinut, în esenţă, că în raport de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 71/2011, art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008 şi art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 92/1992, atât creditorul cât şi debitorul din prezenta cauză se circumscriu noţiunilor de profesionist, respectiv de consumator şi că, faţă de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile privind consumatorii, necompetenţa teritorială este una exclusivă, şi prin urmare de ordine publică.

Totodată, instanţa a considerat că în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., deşi prin actul adiţional încheiat la data de 30.03.2014 la contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 355/07.11.2013, părţile au stabilit instanţa competentă în soluţionarea unui eventual litigiu - Judecătoria Costeşti, jud. Argeş.

Având în vedere art. 2 din actul adiţional menţionat, instanţa a constatat că data naşterii dreptului la despăgubiri este reprezentant de data scadenţei, astfel cum a fost modificată, respectiv 29.04.2014, drept pentru care părţile aveau posibilitatea să aleagă în mod legal instanţa competentă în caz de litigiu numai ulterior datei de 29.04.2014, reţinând că această convenţie este considerată ca nescrisă, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. şi nu i se poate da eficienţă juridică.

În consecinţă, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., întrucât pârâţii au domiciliul în Municipiul Giurgiu.

După înregistrarea cauzei la Judecătoria Giurgiu, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Giurgiu şi a solicitat să se aibă în vedere prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., arătând că părţile au convenit ca instanţa competentă să fie Judecătoria Costeşti, după naşterea dreptului la despăgubire, întrucât pârâţii la momentul încheierii actului adiţional nu îşi plătiseră la scadenţă preţul mărfurilor cumpărate, astfel că se născuse dreptul la despăgubire.

Prin sentinţa civilă nr. 5362/2016 din 24 iunie 2016 Judecătoria Giurgiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti, jud. Argeş. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă şi a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Costeşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Fiind vorba de o pricină referitoare la bunuri, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.

Potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind instituită astfel o competenţă teritorială exclusivă.

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei, ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă. Aşa cum rezultă din art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, numai după naşterea dreptului la despăgubire, iar orice convenţie contrară este considerată nescrisă.

În aceste condiţii, se reţine că, în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în cazul alegerii de competenţă, după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială este relativă şi aparţine instanţei alese de părţi.

În speţă, Înalta Curte reţine că între creditor şi debitori s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 355/07.11.2013, ale cărui clauze stipulau obligaţia debitorilor de a plăti contravaloarea bunurilor achiziţionate, în 2 rate egale a câte 6036 RON, până cel mai târziu la data de 30.01.2014.

Ulterior datei scadente a ultimei rate, respectiv 30.01.2014, pe data de 30.03.2014, părţile au încheiat un act adiţional al contractului de vânzare-cumpărare menţionat, prin care s-a constatat că termenul de plată a obligaţiei stabilite în sarcina cumpărătorilor prin contract s-a împlinit, dar obligaţia de plată nu a fost îndeplinită în condiţiile contractuale, reclamantul a acordat un termen de încă 30 de zile de la data semnării actului adiţional pentru efectuarea integrală a plăţii, iar în cazul în care nici până la împlinirea noului termen de 30 zile preţul nu va fi integral plătit s-a convenit ca litigiul datorat neplăţii preţului contractului să fie soluţionat de către Judecătoria Costeşti, judeţul Argeş.

Potrivit dispoziţiilor art. 1516 alin. (1) C. civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, în caz contrar acesta având la dispoziţie o serie de mijloace pentru a determina debitorul să-şi execute obligaţiile asumate.

Instanţa, reţine că la momentul perfectării actului adiţional obligaţia era deja scadentă, fiind născut dreptul la despăgubire, iar împrejurarea că debitorilor li s-a mai acordat un termen de încă 30 de zile nu înseamnă că s-au modificat termenii contractuali.

Părţile au convenit, după data naşterii dreptului la despăgubiri - reprezentant de data scadenţei, 30.01.2014 - printr-un act adiţional, semnat atât de către vânzătorul reclamant cât şi de către cumpărătorii pârâţi, asupra instanţei competente.

Prin urmare, instanţa reţine că pârâţii şi-au exprimat acordul privind competenţa prin clauza prevăzută în actul adiţional la contract, conform prevederilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ. care menţionează expres că această alegere se poate realiza numai după naşterea dreptului la despăgubiri şi este evident ca acest drept s-a născut la data de 30 ianuarie 2014, dată prevăzută în contract drept termen de scadenţă a obligaţiilor.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2017.