Jurisdiction for contestation of enforcement: application of debtor's domicile rule following unconstitutionality of bailiff-location competence

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj- Napoca, la data de 15 martie 2017, sub nr. x/2017, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - C.E.S.T.R.I.N. S.A. Bucureşti, contestaţie la executare împotriva executării silite declanşate de B.E.J. "B." în dosarul execuţional nr. x/2014 aflat pe rolul B.E.J. "B.", solicitând instanţei ca, după administrarea materialului probator, să pronunţe o sentinţă prin care să admită contestaţia şi, pe cale de consecinţă: să dispună anularea titlului executoriu- procesul-verbal nr. x întocmit la data de 16.08.2011, şi să dispună anularea, ca nelegală, a executării silite, a tuturor formelor de executare silită, şi, totodată, anularea încheierii pronunţate la data de 09.05.2014 în Camera de Consiliu a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a măsurii înfiinţării popririi înfiinţate împotriva sa în dosarul execuţional nr. x/2014 aflat pe rolul B.E.J. "B." din Bucureşti; cu cheltuieli de judecată, în baza art. 453 Noul C. proc. civ.

În şedinţa publică din data de 21 iunie 2017, instanţa a invocat, din oficiu, şi a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj- Napoca în soluţionarea contestaţiei la executare, raportat la dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. de la momentul începerii executării silite, 28.02.2014.

Prin sentinţa civilă nr. 5145/2017, pronunţată la data de 5 iulie 2017, în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Cluj- Napoca, secţia Civilă a admis excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea A. împotriva intimatei C.N.A.I.R. (C.N.A.D.N.R.) în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut următoarele aspecte:

Potrivit art. 714 C. proc. civ. "contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare".

În cazul în care cererea de încuviinţare a executării silite a fost înregistrată pe rolul instanţei de executare înainte de publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 348/17.06.2014, este pe deplin aplicabilă regula potrivit căreia competenţa rămâne câştigată în favoarea instanţei legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competenţa este înlăturată, regulă consacrată în art. 25 alin. (2) noul C. proc. civ.

Aşadar, s-a reţinut, numai dacă instanţa de executare a fost sesizată cu cererea de încuviinţare a executării silite anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, competenţa acestei instanţe este legal dobândită, potrivit vechii reglementări, nu doar pentru această cerere a cărei admitere constituie o premisă esenţială a executării silite înseşi şi, ca atare, constituie mai mult decât un simplu incident, ci şi pentru orice altă cerere ulterioară, formulată în cadrul şi în legătură cu executarea silită (e.g., contestaţia la executare, autorizarea aplicării sechestrului asupra bunurilor aflate în mâinile terţilor, conform art. 732 alin. (2).

Instanţa a considerat că decizia Curţii Constituţionale nr. 348/17.06.2014 nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs si pentru care s-a depus cererea de încuviinţare a executării la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, întrucât ea produce efecte "numai pentru viitor" (art. 147 alin. (4) din Constituţie), nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare; în cazul executărilor silite în curs, competenţa organului de executare şi, implicit şi mediat, competenţa instanţei de executare a fost fixată la data sesizării acesteia din urmă cu cererea de încuviinţare a executării silite şi - cu singura excepţie a cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate - competenţa instanţei de executare prevăzute de art. 650 alin. (1) noul C. proc. civ., legal dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu incidente ulterioare de competenţa sa, precum contestaţia la executare sau cererea de întoarcere a executării silite.

Având in vedere ca Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită prin încheierea din 09.05.2014, executorul judecătoresc având sediul in sectorul 1 Bucureşti (aspectul invocat de către contestatoare prin notele de sedinta din 21.06.2017 vizând doar o competenta alternativa pentru executorul judecătoresc, neaplicata si neaplicabila in speţa), instanţa a admis excepţia necompetenţei Judecătoriei Cluj-Napoca, declinându-şi competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă la data de 28 iulie 2017, sub nr. x/2017.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 7191/2017, pronunţată la data de 05 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, invocată din oficiu; a declinat în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - C.E.S.T.R.I.N.; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Conform art. 713 alin. (2) din C. proc. civ., forma în vigoare la data de 28/02/2014, data la care creditoarea a sesizat organul de executare, în cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul debitorul.

În speţă, s-a reţinut, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost invocată, din oficiu, la primul termen de judecată, cu respectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că în prezenta cauză executarea silită a fost realizată exclusiv prin poprire, instanţa a considerat că devin aplicabile dispoziţiile art. 713 alin. (2) din C. proc. civ., forma în vigoare la data sesizării organului de executare silită, reţinând că, Judecătoria Cluj-Napoca a nesocotit, prin sentinţa 5145 din 05.07.2017, dreptul debitorului (contestatoare în prezenta cauză) de a-şi alege instanţa competentă teritorial să judece prezenta cauză.

De altfel, instanţa a observat că Judecătoria Cluj-Napoca nu a avut în vedere dispoziţiile în vigoare la data începerii urmăririi silite, ci dispoziţiile art. 714 din C. proc. civ. în forma republicată, deşi aceasta era obligată să se raporteze la dispoziţiile legii procesual civile în forma anterioară republicării, potrivit art. 25 alin. (2) din C. proc. civ.

De asemenea, a apreciat că invocarea principiului potrivit căruia competenţa rămâne câştigată în favoarea instanţei legal învestite, a fost corectă, însă aplicarea acestui principiu la situaţia de faţă a fost eronată, întrucât instanţa legal învestită era Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 713 alin. (2) din C. proc. civ. din forma în vigoare la data de 28.02.2014, iar nu art. 713 alin. (1) din C. proc. civ. din forma în vigoare la data de 28.02.2014 care atribuia competenţa instanţei de executare, deoarece contestatoarea nu s-a întemeiat pe acest alineat atunci când a introdus contestaţia la Judecătoria Cluj-Napoca. Astfel şi analiza cu privire la sensul "instanţei de executare" este străină cauzei, competenţa Judecătoriei Cluj-Napoca în soluţionarea prezentei cauze fiind atrasă de altă dispoziţie procesual civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea contestaţiei la executare în speţă, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei contestaţii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente:

Aşa cum în mod corect au reţinut ambele instanţe judecătoreşti aflate în conflict, potrivit art. 713 alin. (1) Noul C. proc. civ., republicat, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Art. 650 alin. (1) Noul C. proc. civ. (devenit art. 651 alin. (1), după republicare), normă cu caracter special care prevedea stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de executare în funcţie de locul situării biroului executorului judecătoresc care face executarea, a fost declarat neconstituţional, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 348 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014.

Astfel, devin aplicabile prevederile de drept comun din C. proc. civ. care reglementează competenţa teritorială a instanţei pentru stabilirea instanţei de executare, respectiv, art. 107 alin. (1) Noul C. proc. civ., potrivit căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul- în speţă, debitoarea A., care domiciliază în localitatea Cluj- Napoca.

Deopotrivă, prevederile art. 713 alin. (2) teza I Noul C. proc. civ. stabilesc că:

"În cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul debitorul.".

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus- arătate şi în raport de obiectul cauzei- contestaţie la executare-, având în vedere faptul că instanţa în circumscripţia căreia debitoarea- contestatoare are domiciliul este Judecătoria Cluj- Napoca, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestei judecătorii şi, în considerarea prevederilor art. 713 alin. (2) Noul C. proc. civ., urmează a stabili competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2017.