Competence for labor disputes after judicial suspension of court internal reorganization measures

Deliberând, asupra conflictului de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., contestaţie împotriva deciziei nr. 195/05.09.2018 de desfacere a contractului individual de muncă încheiat şi înregistrat sub nr. x/10.12.2007 în Registrul General de evidenţă a salariaţilor, conform art. 61 alin. (1) lit. a) C. Muncii, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea acesteia şi reintegrarea sa pe postul deţinut anterior emiterii acestei decizii, precum şi obligarea intimatei la plata diferenţelor drepturilor salariate pe perioada mai - iulie 2016, conform sistemului firmei la care a fost angajat şi daune morale privind tratamentul la care a fost supus în perioada martie - septembrie 2018.

Prin sentinţa nr. 1280 din data de 4.06.2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă - în temeiul art. 406 alin. (1) C. proc. civ., a luat act de susţinerea contestatorului, în sensul că înţelege să renunţe la judecata capătului de cerere vizând obligarea intimatei la plata diferenţelor salariale pe perioada mai - iulie 2016, conform sistemului B..

Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă în totalitate contestaţia modificată, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate şi pe fond - admiterea contestaţiei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2019, Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată şi a reţinut următoarele:

Prin hotărârea apelată, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins în totalitate contestaţia formulată de contestatorul A., împotriva deciziei de concediere.

Curtea, raportat la dispoziţiile art. 231 din Legea nr. 53/2003, a constatat că prezentul litigiu este un litigiu de muncă, competenţa de soluţionare în primă instanţă fiind reglementată de dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii şi art. 55 din Legea nr. 304/2004, aceasta aparţinând completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale constituie la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor.

În ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege şi de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civile.

Curtea a reţinut că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civile, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale (măsură fundamentată pe existenţa unei disproporţii vădite de activitate între secţiile non-penale, în detrimentul secţiei I Civile, precum şi a unui deficit de judecători la această din urmă secţie), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civile şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civile şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.

Aşadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civile şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civile.

În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere expuse sunt nelegale (în esenţă ca urmare a faptului că prin intermediul lor judecătorii Secţiilor a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal au fost mutaţi în cadrul unei noi secţii, fără să fie consultaţi sau să li se solicite acordul, aspect de natură a afecta principiile inamovibilităţii şi specializării judecătorului), o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554/21.08.2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării art. II din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

Curtea a subliniat că sentinţa menţionată este executorie ca atare, raportat la dispoziţiile art. 482, cu referire la art. 131 din C. proc. civ., la primul termen de judecată din faţa instanţei de apel la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, instanţa trebuie să îşi verifice competenţa.

Curtea a apreciat că este lipsită de relevanţă împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înfiinţat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiţi au efectuat procedura de regularizare în dosar-momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131, precizat.

Curtea a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că în prezent dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.

Curtea a subliniat, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 7 şi 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, că doar colegiul de conducere are competenţa legală de a stabili componenţa secţiilor/completelor şi de a muta judecătorii dintr-o secţie în alta, iar nu preşedintele instanţei, acesta din urmă având posibilitatea înfiinţării completelor specializate în cadrul unei secţii, cu o componentă deja stabilită de colegiu.

Or, acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.

Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii amintiţi au fost trecuţi (şi) în secţia I civilă şi le-a fost atribuită competenţa funcţională specială de a soluţiona litigii de muncă.

Aşadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, ele sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.

De altfel, concluzia ultimă este dovedită şi de faptul că, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

Altfel spus, apare ca fiind şi logică împrejurarea că, de vreme ce în prezent completelor nou înfiinţate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluţiona astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competenţa funcţională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.

Pentru toate considerentele învederate şi potrivit dispoziţiilor legale deja expuse, Curtea a considerat că excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu, este întemeiată, motiv pentru care a admis-o şi a declinat competenţa soluţionării apelului în favoarea completelor specializate ale secţiei I Civile, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare suspendării executării hotărârilor Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019 şi nr. 9/2019.

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia necompetenţei funcţionale a completului invocată din oficiu, instanţa a reţinut următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie un litigiu de muncă.

Prin hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.

În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completurile specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Prin sentinţa nr. 554/21.08.2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

Suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării.

Curtea a arătat că actele administrative menţionate mai sus şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate, acestea nefiind anulate.

Prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial - LM 22AII- anterior pronunţării sentinţei nr. 554/21.08.2019, or, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Dacă instanţa legal investită iniţial ar trebui să se dezînvestească (în speţa de faţă pentru că s-a dispus suspendarea efectelor unor acte administrative) ar însemna a reveni asupra efectelor unui fapt trecut - actul de învestire a instanţei - chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârşite anterior n-ar fi desfiinţate prin efectul noii situaţii juridice, ci menţinute.

Potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197 iar în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate.

În cauza pendinte, completul iniţial investit a procedat la o asemenea verificare de competenţă în faza de regularizare a cererii şi nu a constatat vreo situaţie care să atragă necompetenţa sa, săvârşind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desfiinţate.

Pe cale de consecinţă, completul iniţial investit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 25 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că, atâta timp cât la momentul înregistrării cererii de apel pe rolul completului LM 22AII, acesta era competent să soluţioneze prezentul apel, acesta a rămas competent să soluţioneze cauza şi după suspendarea actelor administrative în baza cărora au fost înfiinţate.

Faptul că ulterior, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, nu are relevanţă în aprecierea competenţei completului iniţial învestit, această Decizie fiind dată în vederea punerii în executare a sentinţei nr. 554/21.08.2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Pentru aceste considerente, Curtea, văzând şi dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., a admis excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial investit.

În baza dispoziţiilor art. 133-136 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea, din oficiu, a judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul, Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive îl reprezintă contestaţie decizie de concediere formulată de A. în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L..

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport de data învestirii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă -completul iniţial învestit.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2020.