Exclusion of substantive civil law arguments from extraordinary appeal for material error

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 2085, pronunţată la data de 13 decembrie 2016, în dosarul nr. x/2011, a admis excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimaţii S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L.- prin lichidator judiciar C.I.I. C., D., E. şi F.; a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul G. împotriva deciziei civile nr. 1669/2015 din 17 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, şi a obligat pe recurentul G. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs către fiecare dintre intimaţii: S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L.- prin lichidator judiciar C.I.I. C., D., E. şi F..

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul G., la data de 29 mai 2017, solicitând admiterea contestaţiei în anulare şi, pe cale de consecinţă, anularea deciziei nr. 2085/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosar nr. x/2011, şi stabilirea unui termen pentru judecarea recursului său.

În contestaţia în anulare, întemeiată în drept pe prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., contestatorul G. a criticat decizia atacată cu contestaţie în anulare ca fiind rezultatul unei erori materiale, şi a invocat, în esenţă, următoarele motive:

În motivele de recurs a arătat faptul că raportul juridic între contestator şi pârâte, dedus judecăţii prin cererea reconvenţională, este ghidat de vechiul C. civ., şi consideră că pretenţia dedusă judecăţii prin cererea reconvenţională, constând în materialele şi manopera încorporată în imobilul în litigiu a fost înregistrată după intrarea în vigoare a noului C. civ.

De asemenea, a arătat contestatorul că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, după intrarea în vigoare a Noului C. civ., în temeiul sentinţei civile nr. 923/2011 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 200/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Motivele de recurs le-a încadrat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând, aşadar, motive de nelegalitate admisibile în faţa instanţei de recurs, arătând că sunt incidente dispoziţiile Noului Cod:civil, respectiv, dispoziţiile art. 582 N. C. civ., alin. (1), lit. a), din analiza cărora rezultă foarte clar că este îndreptăţit la totalitatea lipsei de folosinţă, respectiv a chiriei obţinute de pârâte şi care putea fi obţinută fără să i se poată opune aspectul că o perioadă de timp imobilul ar fi fost neocupat de către chiriaşi sau potenţiali chiriaşi.

În acelaşi raţionament, susţine contestatorul că nu i se poate imputa un grad de neocupare a imobilului de 20%, întrucât, chiar dacă imobilul ar fi fost neocupat pe o perioadă atât de mare, a fost numai culpa pârâtelor- intimate, culpă de care sunt responsabile şi pe care urmează să o suporte pecuniar.

Prin urmare, a susţinut acesta, în mod eronat a apreciat instanţa de recurs faptul că motivele invocate nu s-ar încadra celor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.

Contestatorul G. a mai arătat că a criticat prin motivele de recurs şi aspectele referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 494 C. civ., potrivit căruia, legiuitorul a înţeles să includă în materia despăgubirilor pentru constructorul de rea-credintă doar preţul materialelor şi al manoperei, şi nicidecum şi al contravalorii transportului şi al utilajelor. Prin urmare, valoarea utilajului şi a transportului urmează să fie înlăturată, în totalitate, întrucât în categoria despăgubirilor la care face trimitere art. 494 C. civ. nu intră şi contravaloarea utilajelor şi a transportului.

Concluzionând, contestatorul a solicitat să se constate că instanţa de recurs în mod eronat a apreciat faptul că motivele invocate nu s-ar încadra dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi, pe cale de consecinţă, anularea deciziei şi stabilirea unui termen pentru judecarea recursului formulat, cu admiterea contestaţiei în anulare.

Legal citaţi, intimaţii S.C. B. S.R.L. Gherla - prin lichidator judiciar "C.", D. şi F. au formulat întâmpinare, înregistrată pe rolul instanţei la data de 19 iunie 2017, prin care au solicitat, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, şi menţinerea deciziei nr. 2085/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2011, şi, în subsidiar, respingerea, ca nefondată a contestaţiei în anulare, şi menţinerea deciziei contestate, ca fiind legală şi temeinică; cu cheltuieli de judecată în cuantum de câte 300 RON pentru fiecare dintre intimaţi, fiind anexate dovezile în acest sens.

În considerarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de către intimaţii S.C. B. S.R.L. Gherla - prin lichidator judiciar "C.", D. şi F. prin întâmpinarea formulată, argumentându-se, în susţinere, că motivele invocate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute expres şi limitativ de lege, iar motivul invocat în niciun caz nu reprezintă o eroare materială, în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., ci se referă la pretinse greşeli de judecată şi de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, în raport cu prevederile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia invocată reprezintă, în fapt, apărări de fond, vizând însăşi contestaţia în anulare formulată, motiv pentru care urmează a fi analizată cu prilejul soluţionării contestaţiei.

Analizând contestaţia în anulare formulată, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte reţine următoarele:

Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 alin. (1) C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare specială sunt: 1. când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 2. când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate.

Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii. Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost soluţionate de instanţă.

În speţă, susţinerile formulate de contestator nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. de la 1865, mai sus- citate, ci sunt, în esenţă, nemulţumiri care privesc modul de soluţionare a litigiilor dintre părţi, contestatorul invocând generic dispoziţiile art. 494 Noul C. civ., ori că sunt incidente dispoziţiile Noului C. civ., respectiv, art. 582 Noul C. civ., şi susţinând că în mod eronat a apreciat instanţa de recurs faptul că motivele invocate nu s-ar încadra celor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1- 10 C. proc. civ.

Împrejurarea că instanţa a respins recursul declarat de recurent- contestatorul G., s.n.-, ca inadmisibil, nu înseamnă că "această pronunţare a instanţei de recurs reprezintă rezultatul unei erori materiale", aşa cum greşit pretinde contestatorul, ci doar că neanalizarea fondului recursului a fost consecinţa firească, procedurală, a soluţionării unei excepţii, care făcea de prisos analizarea celorlalte aspecte invocate prin recurs, astfel că, din acest punct de vedere, tot impropriu sunt invocate şi prevederile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. vizează hotărârile instanţelor de recurs a căror dezlegare este rezultatul unei greşeli materiale; această ipoteză are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, care au condus la pronunţarea unei soluţii greşite, rezultate din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale, determinante pentru soluţia pronunţată.

Raportat la aceste prevederi, în speţă, susţinerile contestatorului nu constituie motive ale contestaţiei în anulare speciale care să poată fi încadrate în dispoziţiile legale evocate, iar invocarea acestor dispoziţii ca temei al contestaţiei în anulare este pur formală.

În realitate, criticile formulate prin contestaţia în anulare nu vizează ipotezele art. 318 C. proc. civ., ci reiterează solicitări ce vizează fondul cauzei, aspecte privind conţinutul cererii de chemare în judecată, precum şi critici referitoare la soluţiile instanţei de fond, ce puteau să fie formulate în căile de atac de reformare, respectiv, a apelului şi, eventual, a recursului îndreptat împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate, pe fond.

Or, legea nu a urmărit, prin reglementarea căii de retractare a contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, pe motivul că s-a stabilit eronat situaţia de fapt ori s-a aplicat greşit legea sau pentru că au fost respinse cereri şi probe, ci exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres prevăzute.

Ca atare, întrucât criticile formulate de contestator nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., niciuna dintre acestea neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textul menţionat ca motive ale contestaţiei în anulare speciale;

Pe de altă parte, condiţii de admisibilitate a căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare fiind atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât şi cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestaţiei în anulare şi care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul G..

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., fiind căzut în pretenţiuni, va dispune obligarea contestatorului G. să plătească intimaţilor D., F. şi S.C. B. S.R.L. GHERLA - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR "C." suma de 900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în contestaţia în anulare, câte 300 RON pentru fiecare intimat.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul G. împotriva deciziei nr. 2085 din 13 decembrie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Obligă contestatorul G. să plătească intimaţilor D., F. şi S.C. B. S.R.L. GHERLA - prin lichidator judiciar "C." suma de 900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în contestaţia în anulare, câte 300 RON pentru fiecare intimat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2017.