Competence for commercial disputes: jurisdiction of specialized civil sections in sanitation service contract liability

Deliberând, asupra conflictului de competenţă de faţă;

Prin decizia civilă nr. 940/22.09.2017 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admis apelul formulat de apelanta - reclamantă ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC ŞI PRIVAT GIURGIU S.A. prin administrator judiciar A. împotriva sentinţei civile nr. 8507/15.12.2016 pronunţată de Judecătoria Giurgiu în contradictoriu cu intimatul - pârât B., a fost anulată în parte sentinţa apelată doar în ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtului la plata contravalorii facturilor aferente perioadei octombrie 2011 - februarie 2012, a fost admisă în parte acţiunea, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 90 RON reprezentând contravaloarea facturilor aferente perioadei octombrie 2011 - februarie 2012 şi a fost menţinută sentinţa apelată în ceea ce priveşte soluţia dată cererii având ca obiect plata contravalorii facturilor anterioare lunii octombrie 2011.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC ŞI PRIVAT GIURGIU S.A. prin administrator judiciar A., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată.

Dosarul de recurs a fost repartizat aleatoriu secţiei a III-a Civile şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, fiind înregistrat sub nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 608/13.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia nr. 103/22.01.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţiei a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Prin încheierea de şedinţă nr. 41/16.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţiei a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a fost declinată competenţa procesuală de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiilor a V-a şi a VI-a ale Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea acestei încheieri au fost redate o parte din considerentele Deciziei nr. 18/17.10.2016 pronunţate de Înalta Curte şi Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi s-a opinat că elementul comun avut în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 îl constituie legătura obiectului sau naturii litigiului cu desfăşurarea unei activităţi economice.

S-a considerat că prestarea unor servicii de salubritate constituie o activitate economică, lucru care atrage competenţa completelor specializate din cadrul Secţiilor a V-a şi a VI-a ale Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a V-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti la data de 19.07.2019 sub nr. x/2019.

Prin încheierea nr. 49/3.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării regulatorului de competenţă.

În considerentele încheierii s-a reţinut, prin raportare la art. 130, 131 C. proc. civ., că la primul termen de judecată a cauzei în recurs cu părţile legal citate, respectiv la data de 13.11.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă pentru Cauze cu Minori şi de Familie, nu a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale ci a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca atare, conform art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., nu mai putea invoca la termenul de judecată din data de 16.04.2019 excepţia necompetenţei materiale procesuale întrucât fusese depăşit primul termen de judecată.

Curtea a mai reţinut că, prin decizia nr. 103/22.01.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţiei a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, ca atare, potrivit art. 135 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 90 RON, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate pentru serviciile de salubrizare aferente perioadei octombrie 2011 - februarie 2012, prestate de reclamantă în temeiul contractului nr. x/2011.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1.350 C. civ.

Aşadar, reclamanta a învestit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni în pretenţii, întemeiată pe răspunderea civilă contractuală.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, "în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale".

În sensul deciziei nr. 18/2016, pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, "competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

În considerentele acestei decizii, s-a stabilit că revine judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul "de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate" în vederea determinării la speţă a competenţei materiale procesuale proprii (paragraful 176).

Înalta Curte notează că raporturile juridice dintre părţi s-au desfăşurat în baza contractului nr. x/2011, încheiat între reclamantă, în calitate de operator, în realizarea activităţii sale profesionale şi pârât, ca utilizator.

Prin urmare, pretenţiile deduse judecăţii decurg din exploatarea unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ.

Aşa fiind, instanţa supremă reţine că litigiul dedus judecăţii prezintă elemente comune cu cele avute în vedere de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, întrucât cele patru categorii de litigii prevăzute de acest text de lege sunt grefate pe una şi aceeaşi activitate, respectiv pe cea profesională/economică şi izvorăsc din exploatarea de către un profesionist a unei întreprinderi cu scop lucrativ.

Cum obiectul litigiului derivă dintr-o astfel de activitate, de prestare de servicii de salubrizare, pentru desfăşurarea căreia reclamanta a fost autorizată în cadrul obiectului ei de activitate, competenţa materială procesuală aparţine secţiei specializate, chemate să se pronunţe nu doar în litigiile enumerate exemplificativ în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci şi în cele care privesc activitatea curentă a profesioniştilor şi interacţiunea lor cu celelalte subiecte de drept.

Sub un alt aspect, trebuie precizat că prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, iar potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.

Instituirea prin lege a unor termene situate la începutul procedurii pentru stabilirea definitivă a instanţei competente relevă scopul edictării acestor norme, respectiv accelerarea judecăţii şi respectarea unui termen optim şi previzibil al procesului.

Invocarea, la primul termen de judecată stabilit în recurs, după declinarea competenţei, a excepţiei necompetenţei materiale procesuale a secţiei a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a Curţii de Apel Bucureşti înfrânge doar aparent normele prevăzute la art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ., nu însă şi scopul reglementării, care nu trebuie aplicată formal.

În speţă, nu se impunea invocarea cu prioritate a excepţiei necompetenţei materiale de atribuţiune, subsumată, de altfel, necompetenţei materiale, pentru că interpretarea raţională a legii impune concluzia că excepţia necompetenţei materiale trebuie examinată înaintea celei de necompetenţă materială de atribuţiune, deoarece doar instanţa competentă material este cea care verifică, apoi, dacă este şi specializată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2020.