Bad-faith insolvency petition damages claim: cassation dismissed as inadmissible due to monetary threshold limiting appeal to two instances

Deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea introdusă înregistrată la Tribunalul Neamţ sub nr. x/29.11.2013 reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată legal prin B., administrator, în contradictoriu cu S.C. C. S.R.L. şi D., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata de despăgubiri în valoare de 500.000 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului pe care l-a creat prin fapta sa numitul D., administrator al S.C. C. S.R.L.. şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată. Printr-o precizare la acţiune reclamanta şi-a mărit petitul cererii la 810.000 de RON.

Prin sentinţa civilă nr. 78 COM/04.12.2015 pronunţată de Tribunalul Neamţ s-au respins excepţiile inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului material la acţiune şi acţiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin decizia nr. 1326/2016 din 07 decembrie 2016, pronunţată de CURTEA DE APEL BACĂU, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat apelul civil formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 78/COM din 04.12.2015 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi S.C. C. S.R.L. şi D.. A fost obligată apelanta să plătească oricăruia dintre intimaţii-pârâţi S.C. C. S.R.L. şi D. 2000 RON cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. invocând dispoziţiile art. 483 şi următoarele C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor se arată că Tribunalul Neamţ a interpretat eronat dispoziţiile art. 6 CEDO privind liberul acces la justiţie, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei fiind formulată cu rea credinţă. Arată recurenta că s-a apreciat în mod eronat că formularea cu rea credinţă a unei cereri în justiţie nu poate avea consecinţa obligării autorului la acoperirea prejudiciului suferit, ci doar aplicarea unor sancţiuni specifice, în cauză reţinându-se greşit că nu este îndeplinită condiţia privind existenţa raportului de cauzalitate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că aceasta îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că recurenta a depus dovada taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4302,5 RON, calculată în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2), coroborat cu art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 21 iunie 2017 potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

La termenul din data de 8 noiembrie 2017, Înalta Curte, în complet de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate chestiunea admisibilităţii căii de atac şi a reţinut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect decizia nr. 1326/2016 din 07 decembrie 2016, pronunţată de CURTEA DE APEL BACĂU, secţia I civilă, decizie definitivă.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Potrivit art. I, alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016, dispoziţiile art. XIV din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

În speţă, raportat şi la prevederile art. 98 noul C. proc. civ., capătul principal al cererii de chemare în judecată este în cuantum de 810.000lei, sub pragul prevăzut de dispoziţiile evocate.

Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1326/2016 din 7 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2017.