Inadmissibility of cassation against appellate rejection of annulment of arbitral award

Asupra recursului, a constatat următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x la data de 7 iulie 2015 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat să se constate îndeplinirea condiţiilor contractuale ale cererilor de optimizare ale proiectului, propuse de reclamantă şi, în consecinţă, să se dispună obligarea pârâtei la aprobarea acestora, în mod separat sau împreună.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de antreprenor şi B. S.A., în calitate de autoritate contractantă, s-a încheiat Contractul x/04.11.2014 privind realizarea proiectului "Colectoare apă uzată Ghimbav - Staţia de Epurare Braşov - Staţia de Epurare Feldioara, Codlea - Staţia de Epurare Feldioara şi Aducţiune nouă Stupini - Feldioara, LOT 1".

Reclamanta a mai arătat că, în legătură cu contractual încheiat între părţi, au fost emise două propuneri de optimizare ale căror beneficii au fost admise şi recunoscute în unanimitate de către reprezentanţii pârâtei în cadrul procedurii de conciliere ce a avut loc la data de 10 iunie 2015, propuneri ce aveau ca efect urgentarea terminării lucrărilor, reducerea costurilor de execuţie, întreţinere şi exploatare, îmbunătăţirea eficienţei lucrărilor şi rezolvarea problemelor în legătură cu neconcordanţele existente între proiectul initial şi condiţiile reale ale terenului.

Prin sentinţa arbitrală nr. 28 din 15 martie 2016 pronunţată de Tribunalul arbitral în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de arbitrare. Totodată, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 70.600 RON cheltuieli de arbitrare.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat acţiune în anulare reclamanta A., care a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 280 din 11 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii.

La 3 ianuarie 2017, recurenta-reclamantă A. a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 280 din 11 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 451-453 C. proc. civ. şi art. 43 din Regulile arbitrale, art. 35 şi 204 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. rap. la dispoziţiile art. 613 alin. (3) lit. b) acelaşi cod.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata B. S.A a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil şi în subsidiar, ca nefondat.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea recursului, intimata a susţinut că hotărârea atacată nu este susceptibilă de recurs potrivit dispoziţiilor art. 613 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., iar motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normele legale pretins a fi fost încălcate fiind norme de procedură şi nu de drept material.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a reiterat criticile formulate prin memoriul de recurs şi a solicitat admiterea acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 613 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) C. proc. civ. şi art. 488 alin. (1) pct. 8 acelaşi cod.

Instanţa a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru în cuantum 50 RON, aceasta depunând la dosar dovada achitării acesteia în cuantumul datorat, conform dovezii aflate la dosarul de recurs.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 20 iunie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Deşi li s-a pus în vedere că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere asupra raportului în termen de 10 zile de la data comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părţile nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 613 C. proc. civ., în forma anterioară modificării aduse acestui text prin Legea nr. 17/2017. Aceasta întrucât, potrivit art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, dispoziţiile legii noi se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar, în procesul analizat, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 7 iulie 2015, deci anterior legii de modificare, Legea nr. 17/2017. În consecinţă, dispoziţiile art. 613 C. proc. civ. vor fi analizate în litigiul pendinte din perspectiva conţinutului pe care îl aveau la momentul demarării procesului.

În speţă, recursul formulat de recurenta A. are ca obiect o sentinţă cu caracter definitiv, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de această parte împotriva sentinţei nr. 28 din 15 martie 2016 pronunţată de Tribunalul arbitral în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit dispoziţiilor art. 613 alin. (1) C. proc. civ., "Curtea de apel va judeca acţiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanţă", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală …".

Prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ. stabileau că "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Per a contrario, hotărârea prin care a fost respinsă acţiunea în anulare nu este susceptibilă a fi atacate cu recurs, potrivit dispoziţiilor legale evocate, în forma în vigoare la momentul formulării acţiunii introductive.

În raport cu prevederile legale evocate, se constată că sentinţa civilă nr. 280 din 11 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare, nu este susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva sentinţei civile nr. 280 din 11 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2017.