Moral damages claim for illegal eviction: Annulment of appeal for failure to articulate specific grounds of illegality under cassation rules

Asupra recursurilor, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad, secţia I civilă la data de 23 noiembrie 2015, în urma declinării competenţei prin sentinţa civilă nr. 5996 din 5 noiembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată, iniţial, pârâţii Biroul Executorului Judecătoresc C., D. şi Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Arad, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata daunelor morale în sumă de 1.500.000 RON către reclamantul A. şi 700.000 RON către reclamanta B. şi 800.000 RON către administraţie, pricinuite de pârâţi prin evacuarea reclamantului, în total 3.000.000 RON.

La data de 5 februarie 2016, reclamantul A. a depus la dosar o completare a cererii iniţiale, în sensul că a chemat în judecată şi pârâţii E. Arad şi Biroul Executorului Judecătoresc F., solicitând obligarea, în solidar, şi a acestor pârâţi, alături de ceilalţi pârâţi, chemaţi în judecată iniţial, la plata daunelor morale, cu motivarea că fiecare a contribuit voit, premeditat, în scop ilicit împotriva dreptului său de proprietate.

Prin sentinţa civilă nr. 220 din 23 martie 2016, Tribunalul Arad, secţia I civilă a respins acţiunea civilă, având ca obiect pretenţii, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii D., Biroul Executorului Judecătoresc C., Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Arad, Biroul Executorului Judecătoresc F. şi E. Arad.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., fiind soluţionat prin decizia civilă nr. 214 din 13 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în sensul respingerii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii intimaţilor cu consecinţa obligării acestora la plata despăgubirilor morale solicitate.

În plus, s-a constatat că nu pot fi analizate criticile reclamantului referitoare la actele de executare întrucât, împotriva modului în care s-au instrumentat dosarele execuţionale, reclamantul a avut la dispoziţie calea procedurală prevăzută de dispoziţiile art. 657 C. proc. civ., care prevăd posibilitatea atacării încheierilor executorului judecătoresc cu contestaţie la executare.

Prin decizia nr. 305 din 27 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale din decizia civilă nr. 214/13.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2015, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu intimaţii B., Biroul Executorului Judecătoresc C., D., Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Arad, E. Arad şi Biroul Executorului Judecătoresc F., în sensul că:

În loc de "Definitivă" a fost trecut "Cu recurs în 30 zile de la comunicare" iar în considerente a fost trecut în loc de Tribunalul Timiş, Tribunalul Arad.

Totodată, a fost admisă cererea de completare a deciziei civile nr. 214/13.09.2016 a Curţii de Apel Timişoara în sensul că s-a menţionat: "Respinge excepţia exercitării abuzive a drepturilor procesuale".

A fost respinsă în rest cererea reclamantului.

La data de 31 octombrie 2016, recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 214 din 13 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, întemeiat pe art. 304 pct. 5 din vechiul C. proc. civ.

La data de 3 decembrie 2016, recurentul A. a declarat recurs şi împotriva deciziei nr. 305 din 27 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, întemeiat, de asemenea, pe art. 304 pct. 5 din vechiul C. proc. civ.

În cuprinsul recursurilor formulate, recurentul A. a contestat modalitatea în care i-au fost soluţionate apelul şi cererea de îndreptare a erorii materiale, fără a indica în concret criticile de nelegalitate. Recurentul A. îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu soluţiile pronunţate în cauză într-un cadru care excede tiparelor fixate de lege, din memoriile de recurs neputând fi extrase critici ce ar putea fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susţine că este îndreptăţit la acordarea daunelor morale solicitate prin cererea de chemare în judecată, în cuantum de 1.500.000 RON, având în vedere că intimaţii au contribuit premeditat, în scop ilicit împotriva dreptului său de proprietate.

La data de 10 martie 2017, intimata E. S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, având în vedere că în prezentul dosar există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză cu cererile de chemare în judecată soluţionate în dosarele nr. x/2013 şi y/2015

Totodată, a invocat şi excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la faptul că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă ale declarării căii de atac a recursului, respectiv cele privitoare la dovada achitării taxei judiciare de timbru, la redactarea sa printr-un avocat şi nici pe cea referitoare la efectuarea dovezii calităţii de reprezentant convenţional al avocatului recurentului.

La data de 11 aprilie 2017, recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata E. S.A., prin întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursurile sunt admisibile în principiu, însă sunt anulabile din perspectiva dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 iunie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, fiind dispusă comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 7 iulie 2017, intimatul-pârât Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Arad a depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Totodată, la data de 17 iulie 2017, a formulat punct de vedere asupra raportului şi recurentul-reclamant A..

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursurilor conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea celorlalte excepţii invocate de intimata-pârâtă E. Arad prin întâmpinare, respectiv excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia inadmisibilităţii, astfel cum a fost intitulată de intimată, pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă ale declarării recursului printr-un avocat. În consecinţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursurile, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârilor atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt motivate în raport cu cerinţele art. 486 şi 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursurilor în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, se constată că, în cuprinsul recursurilor, recurentul a susţinut, în esenţă, că este îndreptăţit la acordarea daunelor morale solicitate prin cererea de chemare în judecată, în cuantum de 1.500.000 RON, având în vedere că intimaţii au contribuit premeditat, în scop ilicit împotriva dreptului său de proprietate.

În realitate, modul în care a fost construită această critică nesocoteşte caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, în care nu pot fi deduse şi analizate aspecte care vizează netemeinicia hotărârii atacate, motiv pentru care va fi înlăturată.

În continuare, analizând motivele de recurs, Înalta Curte constată că acestea sunt, pe de o parte, străine de obiectul litigiului, iar pe de altă parte cuprind aspecte legale general valabile, care nu fac posibilă încadrarea lor în vreuna din ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În cadrul recursurilor, recurentul contestă modalitatea în care i-au fost soluţionate apelul şi cererea de îndreptare a erorii materiale, fără a indica în concret criticile de nelegalitate. Recurentul A. îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu soluţiile pronunţate în cauză într-un cadru care excede tiparelor fixate de lege, din memoriile de recurs neputând fi extrase critici ce ar putea fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Din această perspectivă, se constată că recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să vizeze deciziile atacate şi care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. Mai mult decât atât, indicarea de către recurent a dispoziţiilor art. 304 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., fără a arăta în concret formele de procedură încălcate de către instanţa de apel prevăzute sub sancţiunea nulităţii, nu constituie veritabile critici de nelegalitate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 214 din 13 septembrie 2016 şi a deciziei civile nr. 305 din 27 octombrie 2016 pronunţate de către Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2017.