Salary claim appeal inadmissible; final judgment upheld as recourse barred in individual labor disputes.

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, ulterior strămutată la Tribunalul Vrancea şi înregistrată cu acelaşi număr la secţia I Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Universitatea "B." din Galaţi solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 15.114 RON cu titlu de venituri din salarii neachitate.

2. Prin sentinţa civilă nr. 403/2016 din 21 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

3. Apelul reclamantului A. declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 772/2016 din 17 noiembrie 2016. Totodată, reclamantul a fost obligat să plătească suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse. Definitivă.

4. Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, după prezentarea pe larg a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a solicitat instanţei să procedeze la examinarea hotărârii instanţei de apel susţinând în esenţă următoarele:

Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre care încalcă art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât au fost încălcate regulile de procedură privitoare la soluţionarea conflictelor de muncă, reţinându-se că sarcina probei într-un conflict de muncă revine reclamantului, că acele adeverinţe cu veniturile realizate de salariat atestă informaţii privind raporturile de muncă dintre părţi, că adeverinţele eliberate de unitate nu sunt suficiente, deşi aceasta este unica modalitate prevăzută de Legea nr. 263/2010, prin care se comunică veniturile realizate de un salariat.

Adeverinţa nr. x/10.02.2015 nu atestă venituri realizate ci o repetare a sumelor din primele două adeverinţe şi nu veniturile realizate pe două norme didactice.

Totodată, instanţa de apel a încălcat art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reţinând motive străine de natura cauzei, prin susţinerea potrivit căreia adeverinţa nr. x/10.02.2015 nu reprezintă suma cuvenită pentru munca prestată şi că apelantul a încercat să probeze veniturile pentru a doua normă didactică.

Instanţa a evitat să arate că în fapt veniturile comunicate cu cele trei adeverinţe nu numai cu ultima, privesc cele doua contracte de muncă comunicate de intimată la ITM şi bineînţeles, plata muncii efectuate în anul universitar 2011-2012.

Instanţa de apel a încălcat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aplicând greşit la judecata unui conflict individual de muncă normele de drept civil şi prevăzute de noul C. proc. civ., respectiv cele prevăzute de Legea nr. 53/2003, Codul muncii, Legea învăţământului, contractele colective de muncă la nivel naţional şi la nivel de unitate şi toate principiile instituite de CEDO privitoare la judecata conflictelor de muncă.

5. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, faţă de împrejurarea că hotărârea instanţei de apel este definitivă. Pe fondul cauzei, intimata-pârâtă a prezentat pe larg istoricul situaţiei de fapt cu privire la relaţiile contractuale de muncă şi drepturile salariale ale reclamantului.

6. Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant Cabinet de Avocat A. a solicitat respingerea apărărilor intimatei.

7. Prin încheierea din camera de consiliu din 6 iunie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

8. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţinând următoarele:

Dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 95/2016, stabilesc că "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în litigiile individuale de muncă "Hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului".

Totodată, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

În raport cu prevederile legale evocate, rezultă că hotărârea împotriva căreia s-a formulat recursul, respectiv decizia nr. 772/2016 din 17 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu este susceptibilă exerciţiului căi de atac a recursului, aceasta nefiind o hotărâre pronunţată dintre cele enunţate de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 772/2016 din 17 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Referitor la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă B., Înalta Curte urmează să o respingă întrucât nu a fost dovedită existenţa şi întinderea acestora, în raport cu dispoziţiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 772/2016 din 17 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă B. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2017.