Appeal against annulment of arbitral joinder order dismissed as inadmissible due to finality of Court of Appeal judgment

Din examinarea lucrărilor de la dosar a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial International de pe lângă CCIR, în dosarul nr. x/2013, reclamanta A. - Sucursala România a formulat cerere de chemare în garanţie alături de pârâta B. S.A. România, a societăţii-mamă, respectiv C..

2. Prin încheierea din 4 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost admisă excepţia inadmisibilităţii în principiu a cererii de chemare în garanţie formulată de reclamanta A. - Sucursala România, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă.

Totodată, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 5.609,16 Euro cheltuieli de judecată către intimata C..

3. Împotriva încheierii arbitrale din data de 04 iunie 2015 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, petenta A. - Sucursala România a formulat acţiune în anulare.

4. Prin sentinţa nr. 191 din 5 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi respinsă acţiunea în anulare formulată de către petenta A. - Sucursala România împotriva încheierii din 04 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. x/2013, ca inadmisibilă.

Totodată, petenta a fost obligată către intimata S.C. B. S.A. la plata sumei de 4.700 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat redus.

5. Împotriva acestei sentinţe, petenta A. - Sucursala România a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea judecării pe fond a acţiunii în anulare promovate împotriva încheierii din 4 iunie 2015 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

După prezentarea circumstanţelor de fapt ale cauzei, recurenta a susţinut că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, precizând că au fost încălcate prevederile art. 99 din Regulile de Procedură Arbitrală ale Curţii de Arbitraj.

Astfel, s-a arătat că, întrucât art. 99 din Regulile de Procedură de Arbitrală ale Curţii de Arbitraj nu reglementează în mod expres cererea de chemare în garanţie dar nici calea de atac împotriva respingerii în principiu a acesteia, instanţa trebuia să reţine că devin aplicabile normele procedurale civile, respectiv C. proc. civ.

Recurenta a mai arătat că sentinţa Curţii de apel încalcă prevederile art. 594 alin. (1) şi art. 608 C. proc. civ., reţinând greşit că acestea nu pot fi interpretate într-o relaţionare complementară, având obiecte juridice diferite.

Sub acest aspect, recurenta a precizat că orice normă juridică din acelaşi domeniu, cu precădere din acelaşi capitol, poate fi interpretată coroborat în vederea aplicării unitare şi coerente a actului normativ din care face parte.

Art. 608 C. proc. civ. instituie calea de atac a hotărârii arbitrale şi motivele acţiunii în anulare, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 594 din acelaşi cod, enumerarea încheierilor este exemplificativă, întrucât alin. (2) stabileşte că dispoziţiile art. 608-613 se aplică în mod corespunzător, în măsura în care prezentul articol nu prevede altfel.

Raportat la art. 64 alin. (4) şi art. 74 C. proc. civ., art. 594 din acelaşi cod are caracterul de lege specială.

În opinia recurentei, o interpretare contrară ar conduce la încălcarea principiului echităţii procesului civil stipulat în art. 6 CEDO şi art. 6 C. proc. civ., în condiţiile în care în faţa instanţelor de drept comun se dă posibilitatea părţilor de a ataca separat cu apel încheierile de respingere a cererilor de chemare în garanţie.

Totodată, o interpretare contrară ar conduce şi la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii.

Astfel că, pentru raţiunile expuse, art. 594 alin. (1) C. proc. civ. se coroborează cu art. 608 din acelaşi cod, în sensul că permit atacarea încheierilor arbitrale de respingere a cererilor de intervenţie a altor persoane în proces.

Recurenta a mai arătat că sintagma de hotărâre folosită de legiuitor prin art. 608 C. proc. civ. vizează şi încheierile de şedinţă, care nu sunt excluse de la acţiunea în anulare pe cale separată.

De asemenea, deşi a respins ca inadmisibilă acţiunea în anulare instanţa s-a pronunţat asupra aspectului referitor la cheltuielile de judecată, apreciind că acestea sunt corecte.

Sub acest aspect, recurenta a arătat faptul că factura privind cheltuielile a fost depusă după ce completul deja respinsese în şedinţă publică cererea de chemare în garanţie, motiv pentru care se impunea decăderea C. din dreptul de a mai pretinde cheltuieli potrivit art. 452 C. proc. civ.

Instanţa nu a luat în considerare argumentele referitoare la faptul că C. nu are dreptul la cheltuieli de judecată întrucât nu a fost parte în proces, iar prevederile art. 453 C. proc. civ. folosesc noţiunea de parte atunci când se raportează la debitorul şi creditorul obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată.

Nu în ultimul rând, aceste cheltuieli de judecată în cuantum de 5.609,16 Euro rămân excesive şi insuficient reduse, fiind disproporţionate cu activitatea desfăşurată de avocat, respectiv participarea la numai două termene şi redactarea de concluzii scrise.

6. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

În combaterea recursului, după prezentarea situaţiei de fapt, intimata a arătat că încheierile la care se referă, în mod limitativ, art. 59 alin. (7) din Regulament, nu se încadrează şi acelea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o cerere de chemare în garanţie, astfel că ele pot fi atacate numai prin acţiune în anulare promovată împotriva sentinţei arbitrale prin care se soluţionează fondul.

Totodată, încheierile de şedinţă prin care s-au dispus alte măsuri decât cele menţionate la art. 594 alin. (1) lit. a)-c) C. proc. civ. nu pot fi atacate cu acţiune în anulare.

Astfel că, susţinerea recurentei conform căreia prevederile art. 594 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 608 din acelaşi cod permit atacarea cu acţiune în anulare a unei încheieri arbitrale de respingere a cererilor de intervenţie a altor persoane este eronată.

7. Intimata C. S.A. prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.

8. Recurenta A. - Sucursala România a formulat răspuns la întâmpinări prin care a combătut argumentele intimatelor.

9. Prin încheierea din camera de consiliu din 6 iunie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile au formulat puncte de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, recurenta precizând că nu este de acord cu soluţia propusă, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 17/2017 prin care s-a modificat calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii dată în acţiunea în anulare, precum şi decizia nr. 200/2012 pronunţată de Curtea Constituţională.

Prin punctul de vedere depus la dosar, intimata B. S.A. România a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

10. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţinând următoarele:

În accepţiunea conferită de legiuitor, conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Dispoziţiile art. 594 alin. (6) C. proc. civ. stabilesc că "soluţionând acţiunea în anulare, curtea de apel poate, după caz, să menţină, să modifice sau să desfiinţeze măsurile dispuse de tribunalul arbitral prin încheiere. Hotărârea curţii de apel este definitivă".

În raport cu prevederile legale evocate, rezultă că sentinţa nr. 191 din 5 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care s-a respins ca inadmisibilă acţiunea în anulare promovată de petenta A. - Sucursala România împotriva încheierii din 4 iunie 2015 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, nu este susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului.

Totodată, menţiunea "Cu recurs în 30 de zile de la comunicare" indicată în cadrul dispozitivului sentinţei atacate nu poate afecta principiul legalităţii căii de atac, aceasta fiind statuată de legiuitor, iar nu de judecător, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de petenta A. - Sucursala România împotriva sentinţei civile nr. 191 din 5 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Referitor la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata C., Înalta Curte urmează să o respingă întrucât nu a fost dovedită existenţa şi întinderea acestora, în raport cu dispoziţiile art. 452 C. proc. civ.

În baza dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., recurenta-petentă A. - Sucursala România va fi obligată către intimata B. S.A. România să achite suma de 5950 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit facturii Seria x nr. x din 23 februarie 2017 şi extrasului de cont privind plata facturii, înscrisuri aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta A. - Sucursala România împotriva sentinţei civile nr. 191 din 5 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimata C. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Obligă recurenta-petentă A. - Sucursala România să achite intimatei B. S.A. România suma de 5950 RON cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2017.