Territorial competence for reversal of enforcement: exclusive jurisdiction of the enforcement court under Art. 724 C. proc. civ.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu, sub nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună 1) obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat în cuantum de 10809,59 RON; 2) obligarea pârâtei să îi restituie suma de 1120 RON poprită de B.E.J. Asociaţi C. şi D.; 3) obligarea pârâtei la plata unei dobânzi legale raportat la indicele de inflaţie şi datorată pe toată perioada, inclusiv până la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti definitive, începând cu data de 10.02.2015; în subsidiar, obligarea pârâtei la plata unei dobânzi legale raportat la indicele de inflaţie şi datorată pe toată perioada, inclusiv de la înregistrarea acţiunii în cauză şi până la punerea în execuţie a hotărârii judecătoreşti definitive rezultate din acel dosar.

În motivare a arătat că, prin contractul de leasing înregistrat sub nr. x/04.06.2008, încheiat cu pârâta a achiziţionat un autoturism, de care a fost deposedat urmare a neachitării ratelor contractuale şi că, prin sentinţa penală nr. 218/10.02.2015 pronunţată de Judecătoria Focşani, în dosar x/2014 definitivă prin neapelare, a fost exonerat de la executarea obligaţiilor contractuale izvorâte din contractul de leasing, numitul E. fiind obligat să achite pârâtei, începând cu 01.09.2013, creanţa litigioasă.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1357, 1359 C. proc. civ.

Pârâta S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Panciu, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei a arătat că sediul său este în Piaţa Alba Iulia, nr. 8, sector 3 Bucureşti, neexistând niciun caz de competenţă teritorială alternativă prevăzut de art. 113 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 646/12.05.2016 pronunţată de Judecătoria Panciu, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel şi, cum, în speţă, sediul pârâtei se află în Bucureşti, Piaţa Alba Iulia nr. 8, a apreciat că Judecătoria sectorului 3 Bucureşti este competentă să soluţioneze cauza.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 14574/2016 din 7 noiembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, fiind dispusă declinarea competenţei de soluţionare a cererii de întoarcere a executării în favoarea Judecătoriei Panciu şi, constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă, s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că după înregistrarea dosarului pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamantul a invocat faptul că doreşte să se judece potrivit procedurii de întoarcere a executării în baza art. 723 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 07.11.2016, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale absolute şi a reţinut că legea aplicabilă prezentei cauze este cea în vigoare la momentul declanşării procedurii de executare silită, conform art. 24 C. proc. civ., iar determinarea momentului de început al procedurii de executare silită se face conform dispoziţiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ.

În cauza de faţă, cererea de executare silită a fost înregistrată la data de 18.06.2014, aşa cum rezultă din încheierea B.E.J.A C. şi D., astfel că, dispoziţiile legale care vor guverna întreaga fază a executării silite în dosarul de executare nr. 2098/18.06.2014, în absenţa unor norme derogatorii, sunt cele în vigoare la data de 18.06.2014. La această dată, C. proc. civ. nu a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, publicată în M. Of. nr. 753 din 16.10.2014.

Totodată, a reţinut cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale absolute că, în raport de art. 723 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 650 alin. (1) C. proc. civ. (în forma în vigoare la data începerii executării silite), având în vedere că în cazul întoarcerii de executare nu există dispoziţii derogatorii, competenţa teritorială de ordine publică în prezenta cauză este aceea a instanţei din circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. Consecinţă a faptului că la momentul introducerii cererii de executare silită, sediul executorului judecătoresc se afla în Judeţul Vrancea, localitatea Panciu, s-a constatat că revine Judecătoriei Panciu competenţa de soluţionare a prezentei cereri, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti nefiind instanţă de executare în sensul dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. (în vigoare la data începerii executării, în prezent dispoziţiile art. 651 C. proc. civ.).

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că obiectul precizat al cererii de chemare în judecată îl constituie întoarcerea executării silite, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în cuprinsul căruia reclamantul a invocat faptul că doreşte să se judece potrivit procedurii de întoarcere a executării.

În respectarea principiului disponibilităţii, instanţa competentă se determină în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum reclamantul înţelege să o susţină, sens în care, în speţă, cadrul procesual stabilit de reclamant circumstanţiază situaţia specifică unei veritabile cereri de întoarcere a executării silite.

În atare condiţii, întrucât reclamantul a învestit instanţa cu o cerere de întoarcere a executării silite, competenţa teritorială de ordine publică în prezenta cauză este aceea a instanţei de executare.

Astfel, Înalta Curte, constată că prin sentinţa nr. 675/2015 din 25.06.2015, pronunţată de Judecătoria Panciu în dosarul nr. x/2015, s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul A.; s-a dispus anularea actelor şi formelor de executare dispuse în dosarul execuţional nr. x/2014 al BEJA C. şi D., precum şi a încheierii nr. 2145/2014 a Judecătoriei Panciu, pronunţată în dosarul nr. x/2014, al aceleiaşi instanţe. De asemenea, s-a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 1005 RON consemnată la F. conform chitanţei nr. x/1 din 24.04.2015, către contestator şi a fost obligată intimata să-i achite contestatorului 782 RON cheltuieli de judecată.

Înalta Curte reţine că instituţia întoarcerii executării, constând în repunerea părţilor în situaţia anterioară, reprezintă de fapt o situaţie simetric inversă executării săvârşite, astfel încât îi sunt incidente reglementările statuate în privinţa contestaţiei la executare. Instanţa judecătoreasca competentă potrivit legii să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare fiind, aşadar, instanţa de executare.

Potrivit dispoziţiilor art. 724 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării, iar conform alin. (3) din acelaşi cod, dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare.

Această reglementare statuează expres că instanţa de executare este competentă să dispună asupra întoarcerii executării şi, prin urmare, art. 724 alin. (3) stabileşte un caz de competenţă specială în favoarea judecătoriei ca instanţă de executare.

Prin urmare, faţă de aceste dispoziţii şi văzând sentinţa nr. 675 din 25.06.2015, pronunţată de Judecătoria Panciu, în dosarul nr. x/2015, prin care s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul A. şi s-a dispus anularea actelor şi formelor de executare dispuse în dosarul execuţional nr. x/2014 al BEJA C. şi D., precum şi a încheierii nr. 2145/2014 a Judecătoriei Panciu, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte constată că Judecătoria Panciu este instanţa de executare în înţelesul legii.

În acest context, potrivit art. 724 alin. (3) C. proc. civ., se constată că Judecătoria Panciu este competentă pentru soluţionarea cererii de întoarcere a executării silite ce face obiectul litigiului de faţă.

Aşa fiind, în raport cu considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.