Motion to annul prior inadmissibility ruling rejected; annulment remedy unavailable for asserted material error.

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Prin decizia nr. 1371 din 15 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 11 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut că încheierea împotriva atacată nu este susceptibilă recursului, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 299 (1) C. proc. civ.

2. Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia şi retractarea deciziei contestate, ca urmare a unei greşeli materiale şi omisiunii analizării recursului, susţinându-se în principal că nu poate fi pronunţată o singură hotărâre asupra a două cereri formulate cu două obiecte total diferite.

3. Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţiile necompetenţei instanţei şi a inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocate de contestatorul A., urmând a le respinge pentru următoarele considerente:

Privitor la excepţia necompetenţei instanţei prin prisma căreia s-au invocat dispoziţiile art. 1591 alin. (1) pct. 4 şi 5, art. 158 alin. (1) raportat la art. 159 alin. (1) pct. 1, art. 108, art. 109, art. 111, art. 129 C. proc. civ., în raport cu care s-a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, se constată că nu poate fi reţinută.

Astfel, se observă că motivele invocate în susţinerea celor două excepţii pornesc de la împrejurarea că fondul recursului, împotriva căreia a fost formulată contestaţia în anulare, a fost anulat, context în care contestatorul a solicitat instanţei să constate necompetenţa sa în soluţionarea contestaţiei în anulare şi respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Or, se reţine că dispoziţiile de ordine publică sau privată referitoare la necompetenţă reglementate de art. 158 şi 159 C. proc. civ. sunt strict limitative, o astfel de ipoteză nefiind reglementată de legiuitor, contestatorul având la dispoziţie alte pârghii de desistare a căii de atac exercitate.

4. Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele următoare:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Greşelile materiale în înţelesul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. vizează greşelile săvârşite în legătură cu dezlegarea dată recursului, acestea trebuie să fie evidente şi involuntare, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.

În speţă, contestatorul a susţinut că dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, fiind omisă analizarea şi soluţionarea pe fond a recursului cu privire la măsura aplicării amenzii judiciare.

Prin decizia a cărei retractare se solicită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a aplicat sancţiunea inadmisibilităţii recursului, în considerarea faptului că recursul declarat de recurentul A. a fost promovat împotriva unei încheierii nesusceptibilă recursului, şi anume încheierea din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 299 (1) C. proc. civ.

In aceste condiţii, nu se poate pe calea contestaţiei în anulare să se invoce neanalizarea motivelor de recurs, având în vedere că părţile sunt îndrituite să respecte mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, principiul legalităţii căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor.

În realitate, contestatorul reluând motivele de recurs îşi exprimă nemulţumirea cu privire la inadmisibilitate recursului său, tinzând la o nouă examinare a cererii de recurs, ceea ce este inadmisibil în această cale extraordinară de atac exercitată, de retractare.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, urmează să respingă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1371 din 15 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile necompetenţei funcţionale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1371 din 15 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2017.