Constitutional challenge to border police overtime compensation barred by 48-hour appeal deadline for refusal to refer unconstitutionality exception

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 560/23.09.2016, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., prin reprezentant legal B. şi Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A. prin reprezentant legal B. şi Personalului Contractual din MAI, apreciind că sentinţa este lipsită de temei legal şi a fost pronunţată cu încălcarea legii.

Reclamantul B. şi Personalului Contractual din MAI în numele şi pentru membrul de sindicat A. a formulat şi cerere prin care solicită sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a II a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, pct. 2 din Legea nr. 23/2011 care modifică art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2008-teza a II a, art. 9 alin. (1) teza a II a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 9, art. I din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2014 care modifică art. 13 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 8 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 în ceea ce priveşte sintagma "timp liber corespunzător acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal".

Analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamant Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi sesizată Curtea Constituţională cu soluţionarea acestei excepţii de neconstituţionalitate întrucât aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile în prezenta cauză, respectiv instanţa nu are nevoie pentru dezlegarea pricinii de aplicarea acestor texte de lege. Cauza de faţă a fost soluţionată pe baza probelor administrate în cauză, iar din situaţia de fapt rezultată din statele de plată a rezultat că acţiunea formulată de reclamant este nefondată.

Curtea a considerat că în prezenta cauză textele de lege invocate nu au aplicabilitate, dezlegarea pricinii efectuându-se sub aspect probator, pe situaţia de fapt.

Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 101/2017 din 23 februarie 2017 a respins, ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de apelantul reclamant A. prin B. şi Personalului Contractual din M.A.I. - Bucureşti; a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A., prin reprezentant legal B. şi Persoanlului contractual din M.A.I.

Împotriva soluţiei pronunţată prin decizia nr. 101/2017 din 23 februarie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a II a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, pct. 2 din Legea nr. 23/2011 care modifică art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2008-teza a II a, art. 9 alin. (1) teza a II a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 9, art. I din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2014 care modifică art. 13 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 8 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 în ceea ce priveşte sintagma "timp liber corespunzător acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal" a declarat recurs recurentul-reclamant B. şi Personalului Contractual din MAI în numele şi pentru membrul de sindicat A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 03.04.2017 (data poştei) la Curtea de Apel Galaţi.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. În temeiul acestor dispoziţii legale, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, în partea referitoare la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a II a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, pct. 2 din Legea nr. 23/2011 care modifică art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2008-teza a II a, art. 9 alin. (1) teza a II a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 9, art. I din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2014 care modifică art. 13 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 8 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 în ceea ce priveşte sintagma "timp liber corespunzător acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal".

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 septembrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 26 octombrie 2017, a invocat, din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 185 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii recursului.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului pentru nedepunerea acestuia în termen, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, încheierea prin care a fost respinsă motivat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunţare.

De asemenea, art. 181 din C. proc. civ., prevede că: "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează;

1. Când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare".

Art. 185 C. proc. civ. reglementează sancţiunea ce intervine în cazul nerespectării termenelor procedurale. Astfel, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. În cazul în care legea opreşte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interes".

În aplicarea dispoziţiilor legale amintite, termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului declarat împotriva soluţiei pronunţată în cadrul deciziei nr. 101/2017 din 23 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a II a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, pct. 2 din Legea nr. 23/2011 care modifică art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2008-teza a II a, art. 9 alin. (1) teza a II a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 9, art. I din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2014 care modifică art. 13 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 8 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 în ceea ce priveşte sintagma "timp liber corespunzător acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal", a început să curgă la data pronunţării acesteia, respectiv la 23 februarie 2017, acesta împlinindu-se la data de 27 februarie 2017, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dovezii de transmitere a cererii de recurs, rezultă că această cale de atac a fost exercitată la data de 03 aprilie 2017, peste termenul legal, peremptoriu şi imperativ stabilit de legiuitor pentru exercitarea căii de atac a recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Or, nerespectarea termenelor, procedural atrage sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte reţine că formularea cererii de recurs la data de 3 aprilie 2017, peste termenul de 48 de ore defipt de prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 atrage sancţiunea anulării potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispoziţiile legale, astfel încât în raport de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 185 alin. (1) din acelaşi cod în referire la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul B. şi Personalului Contractual din MAI în numele şi pentru A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de tardivitate.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant B. ŞI PERSONALULUI CONTRACTUAL din M.A.I. în numele şi pentru A. împotriva deciziei civile nr. 101/2017 din 23 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2017.