Appeal inadmissible due to statutory prohibition on cassation for monetary claims under 1 million RON

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2014 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a clauzei contractuale cuprinse în Contractul de credit nr. x/15.05.2007 la art. 1.3. lit. c) şi să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor percepute cu titlul de comision de administrare (pentru perioada 15.05.2007 - prezent); să se constate nulitatea absolută parţială a clauzei contractuale cuprinse în contractul de credit nr. x/15.05.2007 la art. 5.1, respectiv posibilitatea băncii de a modifica valoarea acelei componente din cuprinsul formulei de calcul a dobânzii, denumită "marja", aceasta având o valoare fixă de 4%, pentru toată perioada de creditare; să se constate nulitatea absolută parţială a clauzei contractuale cuprinse în Contractul de credit nr. x/15.05.2007 la art. 5.3, respectiv eliminarea paragrafului: " [...] în cazul în care banca modifică marja, conform deciziei sale, noua rată a dobânzii va fi comunicată împrumutatului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire împreună cu noul Grafic de rambursare aferent considerat acceptat automat de către împrumutat." să fie obligată pârâta la restituirea sumelor încasare în mod nedatorat, reprezentând diferenţa dintre dobânda percepută şi dobânda ce trebuia achitată conform contractului de credit, pentru perioada 15.05.2007 şi până în prezent; obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare, în conformitate cu valoare dobânzii calculată după formula:"marja băncii + indice de referinţă LIBOR 3M CHF", unde marja băncii are o valoare de 4% pentru toată perioada de creditare; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept s-au invocat Legea nr. 193/2000, O.G. nr. 21/1992, art. 992 şi 1092 C. civ. de la 1864.

Prin sentinţa civilă nr. 16867/24.09.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2014 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la data de 12.10.2015 sub nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 1371/03.03.2016 Tribunalul Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiata şi a admis in parte cererea de chemare in judecată, constatând nulitatea absoluta partiala a clauzei de la art. 5.1 din contractul de credit nr. x/15.05.2007 cu privire la posibilitatea băncii de a modifica valoarea componentei din formula de calcul a dobânzii, denumita "marja", "conform deciziei băncii "si nulitatea absoluta parţială a clauzei art. 5.3 din contract respectiv paragraful "În cazul în care banca modifică marja conform deciziei sale, noua rată a dobânzii va fi comunicata împrumutatului prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire împreună cu noul grafic de rambursare aferent considerat acceptat automat de către împrumutat". Tribunalul a obligat pârâta la restituirea sumelor plătite in baza clauzei contractuale declarate nule absolut, respectiv diferenţa intre dobânda perceputa si dobânda ce trebuia achitată conform contractului pana la O.U.G. nr. 50/2010 de la data perceperii pana la data restituirii efective, fiind respinsa celelalte cereri ca neîntemeiate.

Împotriva acestei soluţii au formulat apel ambele părţi.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă, prin decizia civilă nr. 2122 din 22 decembrie 2016 a respins ca nefondat apelul formulat de către apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 1371/03.03.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015; a admis apelul formulat de către apelanta-pârâtă S.C. B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 1371/03.03.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect restituirea sumelor plătite în baza clauzelor privind dobânda, declarate nule; a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate; a obligat apelantul-reclamant la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei soluţii au formulat recurs ambele părţi.

Recursul recurentului-reclamant A..

În susţinerea recursului, recurentul-reclamant a invocat o serie de critici de nelegalitate, care se circumscriu, în opinia sa, motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi recurs incident.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a invocat, în principal inadmisibilitatea căii de atac a recursului, acesta fiind formulat împotriva unei hotărâri definitive, având în vedere valoarea obiectului cererii de chemare în judecată care este de 116.794 CHF, echivalentul acestei sume fiind sub pragul legal de 1.000.000 RON.

În subsidiar, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de recurs şi obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul incident formulat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A..

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul înlăturării celor reţinute de prima instanţă privind caracterul abuziv al clauzelor contractuale privind variaţia dobânzii în funcţie de decizia băncii, precum şi cu privire la soluţia instanţei de apel de a nu admite în integralitate solicitarea Băncii de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată aferente fazei procesuale a apelului.

De asemenea, se solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată aferente acestei faze procesuale.

Recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare la recursul incident declarat de către recurenta-pârâtă, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, nefiind indicate motivele de nelegalitate care au determinat promovarea căii de atac. În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că ambele recursuri sunt admisibile în principiu.

Prin încheierea din data de 14 septembrie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 28 septembrie 2017, recurenta-pârâtă a depus punct de vedere la raport.

La 2 octombrie 2017 recurenta reclamantă a formulat punct de vedere cu privire la raport.

La privind admisibilitatea în principiu a recursului, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de către recurentul-reclamant A. nu este admisibil în principiu, întrucât hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi atactă cu această cale de atac, pricina urmând a fi soluţionată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Analizând recursul formulat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 2122 din 22 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În speţa dedusă judecăţii, instanţa a fost învestită cu patru capete de cerere principale, respectiv:

- nulitatea absolută a clauzei contractuale cuprinse în Contractul de credit nr. x/15.05.2007 la art. 1.3. lit. c) şi să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor percepute cu titlul de comision de administrare (pentru perioada 15.05.2007 - prezent);

- să se constate nulitatea absolută parţială a clauzei contractuale cuprinse în contractul de credit nr. x/15.05.2007 la art. 5.1, respectiv posibilitatea băncii de a modifica valoarea acelei componente din cuprinsul formulei de calcul a dobânzii, denumită "marja", aceasta având o valoare fixă de 4%, pentru toată perioada de creditare; să se constate nulitatea absolută parţială a clauzei contractuale cuprinse în Contractul de credit nr. x/15.05.2007 la art. 5.3, respectiv eliminarea paragrafului: " [...] în cazul în care banca modifică marja, conform deciziei sale, noua rată a dobânzii va fi comunicată împrumutatului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire împreună cu noul Grafic de rambursare aferent considerat acceptat automat de către împrumutat."

- să fie obligată pârâta la restituirea sumelor încasare în mod nedatorat, reprezentând diferenţa dintre dobânda percepută şi dobânda ce trebuia achitată conform contractului de credit, pentru perioada 15.05.2007 şi până în prezent;

- obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare, în conformitate cu valoare dobânzii calculată după formula:"marja băncii + indice de referinţă LIBOR 3M CHF", unde marja băncii are o valoare de 4% pentru toată perioada de creditare;

Conform prevederilor art. 98 din C. proc. civ., competenţa se determină după valoarea obiectului arătată în capătul principal de cerere, evaluarea fiind făcută de către reclamant, raportat la dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod.

Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din noul C. proc. civ., în cazul în care mai multe capete de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Obiectul dosarului este acţiunea în pretenţii, aşadar o cerere evaluabilă în bani.

Valoarea indicată de către reclamant asupra fiecărui capăt de cerere a fost următoarea:

- primul petit al cererii introductive a fost evaluat la suma de 32.730,31 CHF;

- al doilea petit al cererii de chemare în judecată este neevaluabil în bani;

- al treilea capăt al cererii este neevaluabil în bani;

- al patrulea capăt al cererii a fost evaluat la suma de 84.064,41 CHF;

La data introducerii acţiunii, respectiv 12.10.2015, suma de 84.064,41 CHF, în echivalent RON era de 339.267,14 RON, calculat la un curs de 4,0358 RON/CHF, atrăgând competenţa tribunalului ca instanţă de fond, în temeiul art. 95 alin. (1) pct. 1 din noul C. proc. civ.

Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Termenul prevăzut de textul legal sus menţionat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate, decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunţării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017, Înalta Curte constată următoarele:

Faţă de data pronunţării deciziei recurate, respectiv 22 decembrie 2017, prezentul recurs nu intră sub incidenţa modificărilor generate de decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca inadmisibil.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de către pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2122 din 22 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, Înalta Curte constată că acesta este rămas fără efect, având în vedere dispoziţiile art. 472 alin. (1) C. proc. civ., raportat la soluţia pronunţată în ceea ce priveşte recursul reclamantului, de respingere ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2122 din 22 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Constată că recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2122 din 22 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a rămas fără efect.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2017.