Inadmissibility of extraordinary appeal against final decision in monetary claim below statutory threshold

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2014, la data de 05.08.2014, reclamanţii A. şi B., au chemat în judecată pârâţii Municipiul Timişoara, reprezentat prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestora la: plata sumei de 208.512 euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de despăgubire pentru îngrădirea dreptului de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 5.792 mp, înscris în CF nr. x Timişoara, nr. cadastral xa, pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii prezentei acţiuni, precum şi la plata cu acelaşi titlu a sumei de 5.792 euro pe lună de la data introducerii prezentei acţiuni până la data încetării îngrădirii dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil sau până la momentul exproprierii sale; plata dobânzii legale începând cu data introducerii acţiunii până la data plăţii despăgubirilor solicitate; cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin precizarea de acţiune, reclamanţii au formulat cerere precizatoare, prin care au învederat faptul că valoarea în RON a pretenţiilor este de 922.666 RON pentru despăgubirea solicitată pentru îngrădirea dreptului de folosinţă, respectiv 25.530 RON pe lună de la data introducerii acţiunii până la data încetării îngrădirii sau până la momentul exproprierii sale.

În drept, s-au invocat prevederile art. 553, 555, 556, 559, 1349, 1357-1359, 1535 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3826/16.12.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Timiş, secţia I Civilă a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Timişoara, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, ca neîntemeiată, a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată şi a luat act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 3826 din 16.12.2015 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar x/2014 au declarat apel reclamanţii A. şi B. solicitând admiterea apelului şi, în baza art. 480 alin. (2) C. proc. civ., schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii precizate.

Curtea de Apel Timişoara, secţia I Civilă prin decizia civilă nr. 234 din 15 septembrie 2016 a respins apelul formulat de apelanţii reclamanţi A., şi B., în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Municipiul Timişoara prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 3826 din 16.12.2015 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar x/2014

Împotriva deciziei civile nr. 234 din 15 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a I-a Civilă au declarat recurs reclamanţii A. şi B., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 16.11.2016 la Curtea de Apel Timişoara.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

La 14.02.2017 intimata-pârâtă Municipiul Timişoara prin Primar şi Primarul Municipiului Timişoara au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat, în principal anularea acestuia ca nemotivat, iar în subisidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din data de 6 aprilie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 25 aprilie 2017, recurenţii au depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanţa de apel a respins apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 3826 din data de 16 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Timiş.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri prevăzute de lege.

În cauză se constată că, cererea reclamanţilor este evaluabilă în bani, având un capăt de cerere principal prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 922.666 RON în ceea ce priveşte despăgubirea pentru îngrădirea dreptului de folosinţă asupra terenului pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acţiunii, respectiv 25.530 RON/lună de la data introducerii acţiunii până la data încetării dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil sau până la momentul exproprierii sale (cerere precizatoare dosar fond).

Având în vedere că valoarea pretenţiilor solicitate prin acţiune este inferioară pragului de 1.000.000 RON, menţionat de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., se constată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Potrivit art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Termenul prevăzut de textul legal sus menţionat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - şi cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 234 din 15 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 234 din 15 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Municipiul Timişoara prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2017.