Competence for contracts involving professionals under post-2011 Civil Code: nature of dispute determines specialized jurisdiction

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 noiembrie 2015 pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia Civilă sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei să dispună obligarea acestuia, în principal, la restituirea a 511 capete de ovine, predate în custodie potrivit documentului de mişcare nr. x/23.04.2013, iar, în subsidiar, la achitarea sumei de 201.700 RON, reprezentând, contravaloarea acestora, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1270, art. 1350 şi art. 1639 şi urm. C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 311/2017 din 11 aprilie 2017, Tribunalul Sălaj, secţia Civilă a admis în parte acţiunea şi, în consecinţă, l-a obligat pe pârâtul B. la plata către reclamantă a sumei de 93.000 RON, reprezentând debit şi a sumei de 4.750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins restul pretenţiilor reclamantei şi cererea reconvenţională. De asemenea, a încuviinţat onorariul expertului C. în limita sumei de 2.900 RON, reţinând în sarcina fiecărei părţi, câte 1.450 RON.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul a formulat apel, prin care a solicitat, în principal, modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, iar în subsidiar, în sensul reducerii sumei de 93.000 RON, acordată reclamantei şi compensării acesteia cu valoarea cheltuielilor suportate cu întreţinerea ovinelor. De asemenea, a solicitat admiterea cererii sale reconvenţionale, în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor suportate cu întreţinerea celor 465 capete de ovine vreme de 2 ani (de la data preluării până la data vânzării acestora), conform concluziilor raportului de expertiză tehnică-judiciară administrat, cu cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 466 şi urm. C. proc. civ. raportat la art. 27 din acelaşi Cod.

Prin încheierea civilă nr. 18/A/CC/2017 din 12 iunie 2017, secţia I civilă a Curţii de Apel Cluj a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale în soluţionarea apelului declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 311/2017 din 11 aprilie 2017 a Tribunalului Sălaj, secţia Civilă şi a declinat competenţa de soluţionare a căii ordinare de atac în favoarea secţiei a II-a Civile a aceleiaşi instanţe.

Pentru a hotărî astfel, constatând că litigiul dedus judecăţii izvorăşte dintr-un contract de transport marfă denumit "document de mişcare nr. x/23.04.2013", precum şi faţă de împrejurarea că reclamanta este o societate comercială, instanţa de apel iniţial învestită a apreciat că natura litigiului este comercială, iar nu civilă.

Raportat la cele anterior evocate, a conchis că, în cererile având ca obiect constatarea nulităţii, anularea, încheierea, executarea sau desfiinţarea contractelor în cadrul cărora cel puţin una dintre părţi are calitatea de profesionist desfăşurând activităţi de producţie, distribuţie şi consum de bunuri materiale (fost comerciant), competenţa funcţională aparţine secţiilor specializate ale instanţelor, câtă vreme litigiul este generat de activitatea economică a părţii.

În susţinerea acestei concluzii, pe lângă argumentele anterior evocate, curtea a notat că în faţa primei instanţe nu a fost posibilă punerea în discuţie a competenţei sale funcţionale, în condiţiile în care în cadrul Tribunalului Sălaj nu există secţii sau complete specializate în soluţionarea acestei categorii de cereri.

Totodată, a apreciat că în faza procesuală a apelului, se impune discutarea excepţiei necompetenţei funcţionale a instanţei în soluţionarea căii ordinare de atac, potrivit prevederilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că "în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate".

La 22 iunie 2017, urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Cluj-Napoca sub nr. x/2015*.

Prin încheierea din 26 septembrie 2017, instanţa de declinare a admis excepţia propriei necompetenţe funcţionale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea acestei soluţii, după expunerea istoricului excepţiei necompetenţei materiale sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, raportat la prevederile Legii nr. 303/2004 şi la dispoziţiile art. 3-4, art. 7, art. 9 şi art. 56 Codul comercial, care defineau comercianţii şi condiţiile de incidenţă a jurisdicţiei comerciale, secţia a II-a civilă a Curţii de Apel Cluj-Napoca a invocat în susţinerea soluţiei pronunţate considerentele deciziei nr. 18/2016, date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii având ca obiect interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare.

În acest sens, a conchis că, în condiţiile în care legislaţia în materie în vigoare nu reglementează expres şi nu distinge asupra competenţei materiale funcţionale a tribunalelor/secţiilor specializate, aceasta se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Din această perspectivă, secţia a II-a civilă a notat că din punct de vedere funcţional competenţa tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, a menţionat că criteriul de stabilire a competenţei materiale a secţiei a II-a Civilă, respectiv a secţiei specializate se determină prin raportarea obiectului sau naturii cauzelor la enumerarea exemplificativă prevăzută de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, în care nu se face referire la litigii între profesionişti sau între profesionişti sau neprofesionişti.

Pentru aceste argumente, a apreciat că acţiunea dedusă judecăţii este una în răspundere civilă delictuală, de natură să atragă competenţa materială funcţională a instanţei de drept comun şi, în temeiul dispoziţiilor art. 132 din acelaşi Cod, a admis excepţia propriei necompetenţe funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 311/2017 din 24 februarie 2017 a Tribunalului Specializat Cluj în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi instanţe, respectiv a Curţii de Apel Cluj-Napoca.

În baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat intervenit conflict negativ de competenţă şi, faţă de prevederile art. 134 şi art. 135 alin. (1) raportate la art. 136 alin. (1) din acelaşi Cod, a suspendat judecata apelului şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat la 13 octombrie 2017.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea căii ordinare de atac declarate de pârâtul B., Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în favoarea, pentru argumentele ce succed:

În speţă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B., în principal, să-i restituie 511 capete de ovine, ce îi fuseseră predate în custodie potrivit documentului de mişcare nr. x/23.04.2013, iar, în subsidiar, să-i achite contravaloarea acestora, în sumă de 201.700 RON, cu cheltuieli de judecată.

Temeiul de drept indicat de autoarea cererii rezidă în prevederile art. 1270, art. 1350 şi art. 1639 şi urm. C. civ., vizând răspunderea civilă contractuală.

Prin urmare chestiunea de drept care a declanşat conflictul de competenţă materială procesuală între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Cluj-Napoca vizează stabilirea naturii litigiului ce formează obiectul judecăţii, respectiv civilă de drept comun sau în materia litigiilor cu profesionişti, în contextul lipsei unui criteriu legal pentru stabilirea competenţei materiale în soluţionarea acestor litigii, având în vedere intrarea în vigoare a noilor coduri civil şi procesual civil şi abrogarea Codului de comerţ prin art. 230 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

În acest context, se reţine că potrivit art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, "prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei, în raport cu numărul cauzelor, se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad-hoc;

b) cererile în materia societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului;

c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei;

d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare."

De asemenea, instanţa supremă apreciază ca relevante dispoziţiile art. 227 din acelaşi act normativ, care statuează că "dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel, după intrarea în vigoare a C. civ., competenţa de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secţiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secţiilor civile reorganizate conform art. 225."

Astfel, având în vedere că răspunderea civilă contractuală invocată în speţă decurge dintr-un contract în care cel puţin una dintre părţi are calitatea de profesionist, respectiv reclamanta S.C. A. S.R.L., şi al cărui obiect derivă din exploatarea unei întreprinderi, conform art. 4 alin. (2) şi (3) C. civ. care statuează că sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere şi defineşte exploatarea unei întreprinderi ca fiind "exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ", rezultă că obiectul cererii se situează în materia litigiilor cu profesionişti.

De asemenea, în stabilirea competenţei material procesuale în soluţionarea apelului de faţă, se are în vedere decizia nr. 18/2016 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul Competent să judece Recursul în Interesul Legii în dosarul nr. x/2016, publicată în M. Of. , Partea I nr. 237 din 06.04.2017, prin care s-a statuat cu putere obligatorie conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

În egală măsură, instanţa supremă apreciază ca fiind relevantă Hotărârea nr. 654 din 31 august 2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, prin care au fost puse în aplicare dispoziţiile conţinute în Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la reorganizarea tribunalelor/secţiilor, ca urmare a intrării în vigoare a noului C. civ.

Or, raportând obiectul litigiului la normele legale anterior evocate şi la decizia şi hotărârea menţionate, precum şi la împrejurarea că în cadrul Curţii de Apel Cluj-Napoca funcţionează secţii specializate, Înalta Curte impune concluzia că natura juridică a contractului dedus judecăţii se încadrează în materia litigiilor cu profesionişti, argument în considerarea căruia, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 311/2017 din 24 februarie 2017 a Tribunalului Specializat Cluj în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Cluj-Napoca, în a cărei competenţă se regăseşte soluţionarea litigiilor cu profesionişti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2017.