Consumer credit dispute: negative jurisdictional conflict resolved in favor of consumer's domicile court under alternative jurisdiction rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 aprilie 2016 pe rolul şi Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. le-au chemat în judecată pe pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.A., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul abuziv al clauzelor stipulate la pct. 2.3 lit. a) şi b) din contractul de credit - "nevoi personale" nr. x din 08 martie 2010, încheiat cu pârâtele,

2. să dispună anularea clauzelor menţionate şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor de 1.319,50 RON şi respectiv de 13.572 RON, încasate nelegal, precum şi la plata dobânzii legale, conform O.G. nr. 9/2000, aferentă acestor sume, calculată până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (2) şi art. 4 din Legea nr. 193/2000, Directiva 93/13/CE şi art. 194 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 6348/2016 din 29 iunie 2016, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâta C. S.A. prin întâmpinare, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa iniţial învestită a reţinut că între reclamanţi, domiciliaţi în Târnăveni, judeţul Mureş şi respectiv în judeţul Cluj şi pârâta D. S.A., cu sediul în Bucureşti, a fost încheiat contractul de credit de nevoi personale nr. x din 08 martie 2010, care poartă la rubrica "canal de vânzare" şi ştampila pârâtei Sucursala "Moţilor" Cluj-Napoca a C. S.A.

De asemenea, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că cererea dedusă judecăţii este fondată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Astfel, având în vedere că reclamanţii au promovat acţiunea dedusă judecăţii, în calitate de consumatori, în scopul constatării caracterului abuziv al unor clauze înserate în contractul încheiat cu pârâta profesionist, prima instanţă a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora reclamanţii pot opta în materia competenţei teritoriale în favoarea instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligaţiei, în cazul cererilor având ca obiect executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract. Pe cale de consecinţă, a notat că autorii demersului judiciar aveau drept de opţiune exclusiv între instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâta şi cea de la domiciliul reclamanţilor consumatori, între care nu se află Judecătoria Cluj-Napoca.

În considerarea acestor argumente a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pe rolul acestei din urmă instanţe, cauza a fost înregistrată la 16 septembrie 2016 sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 21500/2016 din 29 noiembrie 2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale, invocată de reclamanţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa regulilor de competenţă teritorială alternativă prevăzute de art. 109 şi art. 113 pct. 3 şi 8 C. proc. civ.. Raportând textele legale evocate la situaţia de fapt în speţă, respectiv la împrejurarea că locul încheierii contractului în care sunt înserate clauzele pretins a fi abuzive, cât şi locul executării obligaţiilor reclamanţilor prevăzute de aceleaşi clauze sunt în Cluj-Napoca, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că în cauză, competenţa teritorială aparţine instanţei iniţial sesizate.

În baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia Civilă a constatat intervenit conflict negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 şi art. 135 alin. (1) din acelaşi Cod, a suspendat judecata şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii, prin cererea introductivă, au învestit Judecătoria Cluj-Napoca cu o acţiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze stipulate într-un contract de credit şi în restituirea sumelor încasate nedatorat, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor sume.

Prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei iniţial învestite, pârâta C. S.A. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând declinarea competenţei teritoriale în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află sediul său.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Prin urmare, norma evocată se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi Cod, în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Cum în speţă unul dintre reclamanţii având calitatea de consumator în raport cu pârâta profesionist, are domiciliu în judeţul Cluj, faţă de natura şi obiectul acţiunii, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine instanţei de la domiciliul reclamantei, respectiv Judecătoriei Cluj-Napoca.

Competenţa teritorială în soluţionarea cauzei aparţine instanţei iniţial sesizate, din perspectiva regulilor de competenţă alternativă prevăzute de art. 109 şi art. 113 pct. 3 şi pct. 8 C. proc. civ. şi din perspectiva faptului că locul încheierii contractului şi locul executării obligaţiilor contractuale este în Cluj-Napoca, actul fiind semnat şi de sucursala pârâtei din această localitate.

Totodată, instanţa supremă reţine că prin înregistrarea acţiunii pe rolul acestei instanţe, reclamanţii şi-au exprimat opţiunea, conform art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, instanţa nemaiputându-şi declina competenţa, având în vedere că odată introdusă cererea la una din instanţele prevăzute de lege ca deopotrivă competente, respectiva instanţă rămâne legal învestită, devenind competentă absolut să soluţioneze cauza.

Astfel, în condiţiile în care domiciliul unuia dintre reclamanţii consumatori indicat în contractul de credit şi în acţiunea introductivă se află în raza teritorială de competenţă a Judecătoriei Cluj-Napoca, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. art. 113 alin. (1) pct. 8, coroborat cu art. 116 din acelaşi Cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2017.