Review inadmissible for lack of triple identity: dispute over lease penalties and prior contract nullity not identical in parties, object, or cause

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. x/2014 reclamanta A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei să constate calitatea acesteia de succesoare în drepturile şi obligaţiile C. S.R.L. derivând din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.11.2011, să oblige pârâta, în calitatea menţionată, la plata sumei totale de 43.793,08 euro, echivalentul a 194.161 RON, constând în contravaloarea chiriei datorate şi neachitate pentru perioada noiembrie 2011 - iulie 2014 şi penalităţi în cuantum de 2%/zi de întârziere aplicate la chiria fiecărei luni, calculate de la 04 august 2014 şi până la data plăţii efective şi în întregime a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194 şi urm., art. 628 alin. (2) şi (3), art. 453 C. proc. civ., art. 969 C. civ., art. 1599 şi urm., art. 1602 alin. (1) şi art. 1605 C. civ., art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 şi O.U.G. nr. 80/2013.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat instanţei:

- să constate că are în patrimoniu dreptul de concesiune asupra cotei de teren aferente spaţiului comercial, care i-a fost transmis în baza art. 41 din Legea nr. 50/1991 de la C. S.R.L., care, la rândul său l-a dobândit în temeiul fostului art. 35 din Legea nr. 50/1991;

- să dispună întabularea succesivă, potrivit art. 894 C. civ. a dreptului de concesiune dobândit prin efectul art. 35 al Legii nr. 50/1991 de către antecesorul său tabular C. S.R.L. şi ulterior de sine conform art. 41 din acelaşi act normativ, ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra construcţiei;

- să constate încetarea de plin drept a raportului obligaţional rezultat din închirierea dreptului de folosinţă ca fiind un drept de creanţă, încă de la încheierea contractului de antrepriză nr. x/27.05.1997 autentificat de D. astfel cum a fost modificat;

- să constate nulitatea absolută a clauzei având ca obiect dreptul de folosinţă ca drept de creanţă rezultat din închiriere pentru cauză ilicită şi fraudă la lege;

- să constate nelegalitatea întabulării în cartea funciară a dreptului personal de folosinţă,ca drept de creanţă rezultat din închiriere, şi să dispună radierea acestuia, ca fiind fără obiect şi ca nelegal înscris.

Reclamanta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională prin care a invocat excepţia puterii de lucru judecat faţă de chestiunile de drept invocate de pârâtă prin întâmpinare şi cererea reconvenţională faţă de soluţiile pronunţate în mod definitiv şi irevocabil de instanţele de judecată în litigii anterioare. De asemenea, a arătat că nu s-a făcut dovada că proprietarii de spaţii comerciale sunt şi proprietarii întregii construcţii pentru a pune în discuţie transmiterea concesiunii. Totodată, a susţinut că părţile de uz comun ale spaţiilor comerciale nu au făcut obiectul vânzării.

La 1 aprilie 2015, reclamanta şi-a modificat şi completat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei la plata debitului principal în cuantum de 42.092,83 euro, reprezentând contravaloarea chiriei datorate şi neachitate pentru perioada noiembrie 2011 - martie 2015, precum şi la plata de penalităţi în cuantum de 2% pe zi de întârziere aplicate chiriei fiecărei luni din intervalul evocat, de la scadenţă până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

La 17 septembrie 2015 reclamanta a depus la dosar o precizare a acţiunii, prin care a solicitat obligarea pârâtei şi la plata sumei de 1.397,55 euro, reprezentând contravaloarea chiriei datorate şi neachitate între august 2014 - septembrie 2015, cu penalităţi de întârziere, calculate până la achitarea integrală a debitului principal.

În şedinţa publică din 23 septembrie 2015 pârâta-reclamantă a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, în condiţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a C. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 12142 din 09 decembrie 2015, Judecătoria Braşov a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive în cauză. Totodată, a respins ca neîntemeiate atât acţiunea introductivă modificată şi completată, formulată de reclamanta-pârâtă A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B., cât şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă B. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. S.R.L. şi pârâta C. S.R.L.

Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel atât reclamanta-pârâtă, cât şi pârâta-reclamantă, ambele părţi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1078/A din 24 mai 2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte apelul declarat de apelanta-reclamantă-pârâtă A. S.R.L., prin administrator judiciar E.. în contradictoriu cu intimata-pârâtă-reclamantă B., împotriva sentinţei civile nr. 12142 din 09 decembrie 2015 a Judecătoriei Braşov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea principală şi a obligat-o pe pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 5.290,83 euro, reprezentând contravaloarea chiriei neachitate în perioada decembrie 2011 - aprilie 2016, precum şi penalităţi de întârziere în cuantum de 2% pe zi de întârziere, calculate de la scadenţa chiriei pentru fiecare lună în parte, începând de la 10 decembrie 2011 şi până la data plăţii efective şi în întregime a debitului datorat.

Totodată, tribunalul a respins ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta-pârâtă-reclamantă B. împotriva aceleiaşi sentinţe şi a obligat-o pe aceasta şi la plata sumei de 1.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către apelanta-reclamantă-pârâtă.

Împotriva acestei decizii, la 26 iunie 2017 B. a ănregistrat pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cerere de revizuire, prin care a solicitat instanţei să constate caracterul abuziv al clauzelor inserate în contractul de antrepriză nr. x/27.05.1997, cu consecinţa reducerii sumei stabilite ca obligaţie de plată prin înlăturarea celor dispuse cu privire la obligaţia de plată a penalităţilor de 2% pe zi de întârziere precum şi suspendarea executării deciziei atacate, conform art. 512 C. proc. civ.

Autoarea şi-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac de retractare pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând prin precizarea depusă la termenul din 17 august 2017 că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1458/A din 06 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2014, precum şi a deciziilor civile nr. 849/A din 13 mai 2016, nr. 3806/A din 19 aprilie 2016 şi nr. 36/R din 6 mai 2016, toate date de Tribunalul Braşov, în dosarele nr. x, nr. 29531/197/2013 şi nr. 25539/197/2012.

La acelaşi termen de judecată, în baza art. 510 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul a dispus disjungerea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1078/A din 24 mai 2017 a Tribunalului Braşov, întemeiată pe contrarietatea faţă de deciziile civile nr. 849/A din 13 mai 2016, nr. 3806/A din 19 aprilie 2016 şi nr. 36/R din 6 mai 2016, toate date de aceeaşi instanţă.

Totodată, prin decizia civilă nr. 1622/2017 din 17 august 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1078/A din 24 mai 2017 întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., raportat la decizia nr. 1458/2015 din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă.

Pentru a decide în aces sens, constatând că hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov, tribunalul a dat eficienţă prevederilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia, în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi Cod, cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Or, cum instanţa ierarhic superioară curţii de apel, este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Braşov a declinat în favoarea acesteia competenţa de soluţionare a cauzei.

Pe rolul instanţei supreme cauza a fost înregistrată la 11 septembrie 2017, iar la 2 octombrie 2017 intimata A. S.R.L., prin administrator judiciar E.. şi administrator special F., au formulat întâmpinare în cuprinsul căreia au invocat excepţiile netimbrării, tardivităţii declarării şi inadmisibilităţii cererii de revizuire, solicitând anularea, respectiv respingerea cererii de revizuire în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate şi normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să o respingă în considerarea celor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" se poate cere în cele unsprezece cazuri expres şi limitativ prevăzute de acest text.

Prin urmare, potrivit normei legale menţionate, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiţie de admisibilitate a căii de atac de retractare, cu excepţia cazurilor prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., respectiv a celor prevăzute la alin. (1) pct. 3, doar în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10, cazuri în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În speţă, revizuenta şi-a fondat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează existenţa unor "hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel, chiar din redactarea normei menţionate, respectiv din sintagma "hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe…" rezultă cu evidenţă condiţiile impuse pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă ar fi fost invocată, să nu fi fost analizată.

Raţiunea reglementării acestui caz de revizuire rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, prin adoptarea de către instanţe de soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie de natură să determine imposibilitatea executării hotărârilor ca şi consecinţă a împrejurării că fiecare dintre părţi s-ar prevala de hotărârea favorabilă sieşi. Astfel, pentru depăşirea acestei situaţii aparent insurmontabile, legiuitorul a statuat posibilitatea revizuirii ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

În speţă, se constată că revizuenta solicită revizuirea/anularea ultimei hotărâri pronunţate, respectiv a deciziei nr. 1078/A din 24 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, pretins potrivnică primei hotărâri, respectiv deciziei civile nr. 1458/2015 din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă.

Prin această din urmă hotărâre evocată, curtea a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 9 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 şi a admis în parte apelul declarat de aceeaşi reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 258/C din 2 martie 2015 a aceleiaşi instanţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că i-a obligat în solidar pe pârâţii G. şi H. la plata sumei de 3.052,13 euro chirie restantă cu dobânda legală aferentă după data pronunţării hotărârii şi până la data achitării efective. Totodată, a respins restul pretenţiilor, a menţinut celelalte dispoziţii şi a compensat cheltuielile de judecată în apel.

Prin sentinţa civilă nr. 258/C din 2 martie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Braşov a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâţi; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile scadente în perioada decembrie 2009 -17.02.2011; a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii G. şi H., şi în consecinţă i-a obligat pe aceştia la plata către reclamantă a sumei de 1.597,28 euro, cu titlu de chirie restantă aferentă perioadei martie 2011- iunie 2012, respingând restul pretenţiilor reclamantei.

Totodată, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi G. şi H. şi, în consecinţă a constatat nulitatea absolută parţială a următoarelor contracte încheiate de părţi:

1. contractul de vânzare-cumpărare autentificat la D. sub nr. x/14.04.2004, în privinţa clauzei cu următorul conţinut:

"în situaţia în care chiria restantă şi penalităţile de întârziere cumulate ating plafonul de 1.000 EURO, proprietarii imobilului identificat mai sus [pârâţii-reclamanţi n.n.] sub nr. x pierd dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial mai sus identificat, administratorul urmând să îl valorifice, prin vânzarea către o terţă persoană, fără trecerea vreunui termen, somaţie sau hotărâre judecătorească."

2. contractul de vânzare-cumpărare autentificate la I. şi J., sub nr. x/29.10.2007, în privinţa clauzei potrivit căreia:

"în situaţia în care chiria restantă cu penalităţile de întârziere aferente şi utilităţile restante cu penalităţile de întârziere aferente ating plafonul de 1.000 EURO, proprietara spaţiului comercial identificat mai sus [pârâţii-reclamanţi, n.n.] sub nr. x, pierde fără trecerea vreunui alt termen, somaţie sau hotărâre judecătorească dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial mai sus identificat, aceasta pierzând fără trecerea vreunui alt termen, somaţie sau hotărâre judecătorească integral orice drept asupra spaţiului comercial x, clauză pe care o menţionăm în mod expres, fără trecerea vreunui alt termen, somaţie sau hotărâre judecătorească, fără beneficiul discuţiunii din partea beneficiarei prezentului contract de vânzare-cumpărare, administratorul urmând să îl valorifice, prin vânzarea către o terţă persoană, fără trecerea vreunui alt termen, somaţie sau hotărâre judecătorească şi fără beneficiul discuţiunii din partea beneficiarei".

De asemenea, a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată şi a obligat-o pe aceasta în favoarea pârâţilor-reclamanţi la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin urmare, instanţa supremă impune concluzia că prezenta cerere de revizuire nu îndeplineşte condiţia esenţială instituită de legiutor pentru admisibilitatea căii de atac de retractare întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceea ca cea de-a doua hotărâre pronunţată să încalce autoritatea primei hotărâri pretins potrivnice.

Aceasta întrucât nu poate fi reţinută potrivnicia celor două hotărâri, având în vedere neîndeplinirea în cauză a niciunea dintre condiţiile triplei identităţi instituite de legiuitor.

Astfel, hotărârile au fost date în litigii având obiect diferit, primul vizând pretenţii, reprezentând chirie aferentă perioadei decembrie 2009 - iunie 2012, decurgând din contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/14.04.2004 şi sub nr. x/29.10.2007 la D., şi respectiv la I. şi J., prin care s-a transmis proprietatea asupra imobilelor construcţii - spaţiul comercial nr. 105 Tronson A şi spaţiul comercial nr. 7 Tronson C, ambele din cadrul Complexului comercial K., precum şi constatarea nulităţii absolute a unor clauze din aceste contracte, iar ultimul privind pretenţii reprezentând chirie aferentă perioadei decembrie 2011 - aprilie 2016, decurgând din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub sub nr. x/18.11.2011, întregit prin contractul de antrepriză autentificat sub nr. x/27.05.1997, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adiţional din 19 aprilie 2007, vizând spaţiul comercial nr. 74 Tronson A din Complexul Comercial K..

Litigiile evocate au fost fondate pe cauze diferite, respectiv pe temeiuri de drept distincte - primul fiind întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, iar cel de-al doilea pe art. 194 şi urm., art. 628 alin. (2) şi (3), art. 453 C. proc. civ., art. 969 C. civ., art. 1599 şi urm., art. 1602 alin. (1) şi art. 1605 C. civ., art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 şi O.U.G. nr. 80/2013.).

Cele două litigii au fost purtate şi între părţi diferite.

Astfel, dacă prima hotărâre a fost pronunţată între apelanta-reclamantă-pârâtă A. S.R.L. în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi-reclamanţi G. şi H., decizia a cărei revizuire se cere a fost dată între apelanta-reclamantă-pârâtă A. S.R.L., prin administrator judiciar E.. şi administrator special F., şi apelanta-pârâtă-reclamantă B..

Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu se înscrie în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

Având în vedere că revizuenta a căzut în pretenţii, iar intimata a solicitat si a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală, instanţa supremă va obliga revizuenta în favoarea intimatei A. S.R.L. prin administrator special F. şi administrator judiciar E.., la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 1078/A din 24 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014.

Obligă revizuenta la plata către intimata A. S.R.L. prin administrator special F. şi administrator judiciar E.., a sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2017.