Revision for contradictory judgments: failure of triple identity and uninvoked res judicata exception in competing transfer requests

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 aprilie 2017 pe rolul Curţii de Apel Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, petenta C-TECH S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator special A. şi administrator judiciar B.. şi C.., în temeiul dispoziţiilor art. 140 C. proc. civ., a solicitat în contradictoriu cu D. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. E., strămutarea dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă sub nr. x/2013, având ca obiect insolvenţa debitoarei D. S.R.L. la o altă instanţă egală în grad.

Totodată, la 2 mai 2017, aceeaşi petentă a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă cu o cerere, care a fost înregistrată sub nr. x/2017 şi prin care a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Constanţa pe rolul altei curţi de apel pentru motive de bănuială legitimă vizând judecarea cererii de strămutare de la Tribunalul Constanţa.

Prin încheierea nr. 914 din 18 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de petenta C-TECH S.R.L., prin administrator special A. şi administratori judiciari B.. şi C.., şi a strămutat judecarea dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la Curtea de Apel Bucureşti.

Urmare a strămutării, dosarul nr. x/2017 a fost înregistrat la 29 mai 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în vederea soluţionării cererii de strămutare de la Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a dosarului nr. x/2013, având ca obiect procedura insolvenţei debitoarei D. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 157F din 29 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea formulată de petenta C-TECH S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator special A. şi administrator judiciar B.. şi C.. privind strămutarea dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei hotărâri, petenta a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, revizuenta a susţinut, în esenţă, că sentinţa civilă nr. 157F din 29 iunie 2017, dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 914 din 18 mai 2017, pronunţată de, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

În memoriul de recurs depus la dosar, autoarea a structurat două categorii de argumente vizând pe de o parte admisibilitatea căii extraordinare de atac exercitate şi pe de altă parte temeinicia acesteia.

Pentru a demonstra că cererea dedusă judecăţii este admisibilă, a enumerat evoluţia reglementării în materia strămutării, privind căile de atac de care este susceptibilă hotărârea dată în aceste cereri incidentale şi prevederea expresă statuată la art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, prin care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10.

Sub aspectul temeiniciei prezentei cereri, revizuenta a susţinut că efectele juridice ale încheierii nr. 914 din 18 mai 2017, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, rezidă inclusiv în autoritatea de lucru privind a motivelor de bănuiala legitimă de natură să creeze suspiciune asupra imparţialităţii instanţelor judecătoreşti din judeţul Constanţa, derivând din faptul că instanţa supremă a consfinţit existenţa indiciilor rezonabile prin strămutarea dosarului de la Curtea de Apel Constanţa.

În continuare, a arătat că prin respingerea cererii de strămutare de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, scopul urmărit prin soluţia instanţei supreme, respectiv asigurarea prestigiului justiţie, este nesocotit, hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiefiind astfel golită de conţinut în contextul în care, în căile de atac respectivul dosar va ajunge să fie judecat de instanţa asupra căreia s-a stabilit că planează o bănuială legitimă.

Astfel, a subliniat că bănuiala legitimă asupra Curţii de Apel Constanţa se resfrânge automat asupra Tribunalului Constanţa, având în vedere că prima instanţă judecă căile de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunţate de prima, care astfel nu ar putea pronunţa o hotărâre care să fie invalidată ulterior de instanţa superioară.

În final, autoarea a susţinut că raportat la situaţia existentă în speţă, toate hotărârile pronunţate de Tribunalul Constanţa în şi în legătură cu dosarul de insolvenţă al debitoarei D. S.R.L. vor fi analizate în calea de atac de Curtea de Apel Constanţa, faţă de care instanţa supremă a reţinut existenţa bănuielii legitime, ceea ce va avea drept consecinţă lezarea dreptului părţilor la un proces echitabil, în condiţiile în care, indiferent de soluţiile care vor fi prpnunţate în fond, acestea vor fi verificate sub aspectul temeiniciei şi legalităţii de o instanţa asupra căreia planează motive de bănuiala legitimă.

Referitor la cadrul procesual diferit în cele două dosare în care au fost pronunţate hotărârile pretins potrivnice, revizuenta a susţinut că nu este de natură să afecteze temeinicia căii extraordinare de atac exercitate, faţă de natura cauzei a cărei strămutare s-a solicitat, câtă vreme Înalta Curte a apreciat că în speţă cadrul procesual fusese stabilit de petentă, raportat la care calitatea de intimat o deţinea doar debitoarea D. S.R.L., iar Curtea de Apel Bucureşti a decis introducerea în cauză, în calitate de intimaţi a tuturor creditorilor acesteia.

Pentru argumentele anterior expuse, C-TECH S.R.L. prin administrator judiciar B.. şi C.., a solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea sentinţei civile nr. 157F din 29 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate şi normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să o respingă în considerarea celor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" se poate cere în cele unsprezece cazuri expres şi limitativ prevăzute de acest text.

Prin urmare, potrivit normei legale menţionate, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiţie de admisibilitate a căii de atac de retractare, cu excepţia cazurilor prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., respectiv a celor prevăzute la alin. (1) pct. 3, doar în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10, cazuri în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În speţă, revizuenta şi-a fondat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care reglementează cazul de revizuire privind existenţa unor "hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Conform art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Astfel, chiar din redactarea normei menţionate, respectiv din sintagma "hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe…" rezultă cu evidenţă condiţiile impuse pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă ar fi fost invocată, să nu fi fost analizată.

Raţiunea reglementării acestui caz de revizuire rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, prin adoptarea de către instanţe de soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie de natură să determine imposibilitatea executării hotărârilor ca şi consecinţă a împrejurării că fiecare dintre părţi s-ar prevala de hotărârea favorabilă sieşi. Astfel, pentru depăşirea acestei situaţii aparent insurmontabile, legiuitorul a statuat posibilitatea revizuirii ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost dată în soluţionarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, având ca obiect procedura insolvenţei împotriva debitoarei D. S.R.L., la o altă instanţă egală în grad.

Hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată prin pronunţatea sentinţei a cărei anulare se cere a fost dată în soluţionarea strămutării dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, având ca obiect strămutarea dosarului de insolvenţă evocat, la o altă instanţă egală în grad.

Dispoziţiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ. statuează în mod expres că hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 şi 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Conform art. 430 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată."

De asemenea, faţă de prevederile art. 235 C. proc. civ., potrivit căruia "sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase", instanţa supremă reţine că încheierea nr. 914 din 18 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, privind soluţionarea unui incident procesual.

Din interpretarea coroborată a textelor legale evocate rezultă că în reglementarea procesual civilă actuală, hotărârile date în materia strămutării se pot bucura de autoritate de lucru judecat, cu condiţia respectării art. 146 C. proc. civ. şi pot face obiectul căii extraordinare de atac de retractare a revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu prevederile alin. (2) al aceleiaşi norme.

Pentru argumentele arătate, instanţa supremă impune concluzia că sentinţa atacată în prezenta cauză este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a revizuirii intemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, deşi în speţă, autoarea are deschisă calea de atac evocată, cererea sa de revizuire urmează a fi respinsă pentru argumentele ce succed:

Dacă pentru admisibilitatea revizuirii fondate pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, legiuitorul nu instituia expres condiţia încălcării autorităţii de lucru judecat a primei hotărîri, textul actual, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, confirmă interpretarea jurisprudenţială, potrivit căreia revizuirea are ca scop sancţionarea încalcării autorităţii de lucru judecat.

De asemenea, nu orice diferenţă de argumentare constituie "contrarietate", fiind necesară pronunţarea de soluţii contrare, în privinţa aceleiaşi situaţii litigioase, în două dosare judiciare distincte.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pentru potrivnicia hotărârilor, este necesar să nu fi fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces, sau deşi excepţia a fost invocată, instanţa de judecată să fi omis să se pronunţe asupra acesteia.

Verificarea sentinţei atacate în speţă relevă că în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă nu a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat a încheierii nr. 914 din 18 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Prin urmare, se constată că această condiţie nu este îndeplinită.

Totodată, se reţine că şi în situaţia în care excepţia ar fi fost invocată, ea ar fi urmat a fi respinsă întrucât între cele două hotărâri pretins contradictorii nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză.

Astfel, se constată că, dacă prin încheierea nr. 914 din 18 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, petenta C-TECH S.R.L., prin administrator judiciar B.. şi C.. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ la o altă instanţă egală în grad, prin sentinţa civilă nr. 157F din 29 iunie 2017, dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a cărei revizuire se cere, aceeaşi petentă a cerut strămutarea dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă.

Cele mai sus expuse relevă că hotărârile pretins aflate în conflict au fost poronunţate în litigii având obiecte diferite.

Astfel, chiar dacă cele două litigii au aceeaşi cauză, ambele fiind date soluţionarea unor cereri de strămutare, întemeiate pe motive de bănuială legitimă, finalitatea lor este distinctă câtă vreme vizează transpunerea pe rolul unor instanţe de grad diferit a unor dosare distincte şi prin urmare nu justifică reţinerea autorităţii de lucru judecat.

Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu se înscrie în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C-TECH S.R.L. prin administrator judiciar B.. şi C.. împotriva sentinţei civile nr. 157F din 29 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2017.