Shareholders' assembly resolution nullity appeal inadmissible as decision final under Art. 132

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, cum este şi recursul în cauză, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, constată următoarele:

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reţine că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Se constată că, invocând în drept dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., reclamanta A. a învestit Înalta Curte cu o cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 1874 A din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 1874 A din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 5811 din 22.10.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A.; a fost schimbată, în tot, sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa menţionată a fost admisă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a asociaţilor pârâtei nr. x adoptată la data de 4.12.2014, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 2.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Înalta Curte reţine că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Prezentul litigiu are ca obiect o acţiune prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârii adunării generale a asociaţilor pârâtei nr. x adoptată la data de 4.12.2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Conform art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre asociaţii care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, iar potrivit alin. (9) al aceluiaşi articol, hotărârea judecătorească este supusă numai apelului.

În raport cu dispoziţiile legale evocate, se apreciază că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1874 A din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1874 A din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2017.