Exclusion of cassation appeal for patrimonial claims below statutory threshold under transitional procedural law

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, cum este şi recursul în cauză, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, constată următoarele:

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reţine că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanţa a admis excepţia tardivităţii apelului principal declarat de pârâta A. S.A împotriva sentinţei civile nr. 128/03.02.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2015, şi a respins acest apel ca tardiv.

S-a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-a respins ca nefondat apelul incident.

Au fost admise apelurile declarate de apelanţii reclamanţi D. şi E. şi de apelantul-pârât F. împotriva sentinţei civile nr. 128/03.02.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

A fost schimbată în parte sentinţa în sensul că respinge pretenţiile formulate împotriva pârâtului F. ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost obligată pârâta S.C. A. S.A. la 12.000 euro în echivalent RON reprezentând daune materiale.

S-au menţinut celelalte dispoziţii referitoare la sumele ce urmează a fi plătite de pârâta S.C. A. S.A. cu titlu de daune morale şi cheltuieli de judecată şi cele referitoare la respingerea prestaţiei periodice solicitate.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

În speţă, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii D., E., C. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii F. şi S.C. A. S.A. solicitând obligarea lor în solidar la plata următoarelor sume: 20.000 Euro cu titlu de daune materiale legate de cheltuielile pe care le-au efectuat cu spitalizarea îndelungată, îmbălsămare, pomenire şi celelalte datini creştineşti faţă de defuncta G.; 200.000 Euro cu titlu de daune morale pentru reclamanţii D. şi E. fiecare, în calitate de părinţi ai defunctei G.; 100.000 Euro cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre reclamanţii C. şi B., în calitate de fraţi ai defunctei G.; o prestaţie periodică de 2000 RON pe lună pentru reclamanta E. pentru tratarea afecţiunilor medicale care au debutat imediat după data producerii accidentului, din cauza cărora a fost pensionată medical.

Aşa fiind, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că este vorba de o acţiune în pretenţii, având caracter patrimonial, iar recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretenţiilor contestate de fiecare reclamant în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului, aspect ce rezultă şi din coroborarea prevederile art. 99 şi art. 100 C. proc. civ.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 673 A/2016 din 5 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 673 A/2016 din 5 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2017.