Jurisdiction for enforcement challenge determined by the court that authorized the execution under the 1865 Civil Procedure Code

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Iaşi sub număr de dosar x/22.09.2016, contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B. S.A., C. S.A. Bucureşti - Sucursala Judeţeană Iaşi, Biroul Executorului Judecătoresc D., a solicitat: anularea formelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 673/2011 de către BEJ D., inclusiv a încheierii de încuviinţare a executării silite, a proceselor-verbale nr. x/2011 din data de 30.08.2016 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare şi acelui privind calculul dobânzii legale; precum şi a procesului-verbal iniţial de stabilire a cheltuielilor de executare; suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; anularea tuturor actelor de procedură efectuate de către B. S.A. în calitate de mandatar al C..

Prin sentinţa civilă nr. 2178/01.03.2017 din 1 martie 2017, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, reţinând, în esenţă, că, potrivit art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., aceasta din urmă este instanţa de executare.

S-a arătat că debitorul A. împotriva căruia creditoarea a formulat cererea de executare silită, contestatorul în speţă, are domiciliu în Piteşti, localitate ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Piteşti, şi nu a Judecătoriei Iaşi.

Învestită prin declinare, Judecătoria Piteşti a reţinut că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile noului cod se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare (respectiv 15.02.2013, potrivit art. 81 din Legea nr. 76/2012).

Judecătoria Piteşti a constatat că executarea silită a început la data de 30.08.2011, prin cererea de executare înregistrată de creditorul B. S.A. la Biroul Executorului Judecătoresc D., astfel că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.

Cererea de executare silită, însoţit de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel; acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv (art. 3731 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865).

Conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Instanţa de executare este instanţa în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865).

În raport de prevederile art. 199 C. proc. civ. de la 1865, competenţa teritorială în materia contestaţiei la executare are caracter exclusiv, fiind reglementată prin norme de ordine publică de la care părţile nu pot deroga.

Prin încheierea din data de 07.11.2011 pronunţată în dosarul nr. x/2011, Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2005 la cererea creditorului B. S.A. împotriva debitorului A..

Având în vedere că Judecătoria Iaşi este instanţa care a încuviinţat executarea silită şi ţinând cont de actele de executare realizate în dosarul de executare nr. 673/2011 al BEJ D., precum şi de faptul că în evidenţa DEPABD contestatorul figurează cu domiciliul în Municipiul Iaşi (conform extrasului aflat la dosarul Judecătoriei Piteşti), Judecătoria Piteşti a apreciat că Judecătoria Iaşi este instanţa de executare în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865.

Preliminar, Înalta Curte reţine că legea aplicabilă litigiului din punct de vedere procesual este C. proc. civ. de la 1865, având în vedere, dispoziţiile tranzitorii ale Legii nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Noului C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Iaşi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Contestatoarul A. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii B. S.A., C. S.A. Bucureşti - Sucursala Judeţeană Iaşi, Biroul Executorului Judecătoresc D., contestaţie la executare, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea formelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 673/2011 de către BEJ D., inclusiv a încheierii de încuviinţare a executării silite, a proceselor-verbale nr. x/2011 din data de 30.08.2016 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare şi acelui privind calculul dobânzii legale; precum şi a procesului-verbal iniţial de stabilire a cheltuielilor de executare; suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; anularea tuturor actelor de procedură efectuate de către B. S.A. în calitate de mandatar al C..

Este de reţinut că dispoziţiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, aşa încât, competenţa de soluţionare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispoziţiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865:

"contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Totodată, art. 373 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 instituie norma de competenţă potrivit căreia instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Este de reţinut că momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite.

De asemenea, trebuie păstrat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori de întoarcere a executării silite.

Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu incidente ulterioare de competenţa sa, precum contestaţia la executare, cererea de validare a popririi sau cererea de întoarcere a executării silite.

Înalta Curte constată că, prin încheierea din 7 septembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. x/2011, Judecătoria Iaşi a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc D. şi a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 03.11.2005, la cererea creditoarei B. S.A. împotriva debitorului A. .

Prin urmare, s-a stabilit definitiv că instanţa de executare este Judecătoria Iaşi, astfel că, această instanţă va soluţiona orice incidente apărute în cursul executării silite (în speţă - contestaţia la executare şi suspendare executare silită), în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

Pentru toate raţiunile înfăţişate, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2017.