Failure of contempt to invoke absolute nullity of hearing record prior to conclusion of proceedings

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 991 din 31 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 537/2016 din 20 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă. A fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea deciziei de casare, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., dat fiind că instanţa de apel a încălcat‚ principiului contradictorialităţii.

Prin cererea înregistrată la data de 8 septembrie 2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2017, B. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 991 din 31 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, invocând în drept dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În argumentarea cererii, contestatoarea a susţinut, în esenţă, că instanţa de recurs a pronunţat hotărârea a cărei anulare se solicită ca urmare a unei greşeli materiale.

În acest context, arată că, deşi instanţa de recurs a reţinut că nulitatea a procesului-verbal din 25 ianuarie 2009 a fost invocată în faţa instanţei de apel la 13 octombrie 2016 după ce s-a declarat cercetarea procesului încheiată, nulitatea acestuia a fost invocată cu mult înainte de această dată şi anume la 25 noiembrie 2015 şi 16 februarie 2013.

Astfel, susţine contestatoarea, instanţa nu a observat că la dosarul cauzei există actele de procedură constând în motivele de recurs de ordine publică şi în întâmpinarea la apelul din primul ciclu procesual, prin care B. a invocat excepţia nulităţii absolute a procesului-verbal din data de 25 ianuarie 2009 şi apărări şi argumente în vederea dovedirii acestei nulităţi, acte procesuale care erau anterioare datei de 13 octombrie 2016 şi pe care instanţa de recurs nu le-a observat.

Cât priveşte condiţia esenţialităţii acestei greşeli materiale invocate, mai susţine contestatoarea, aceasta reiese din faptul că singurul motiv de admitere a recursului a fost acela că nulitatea absolută ar fi fost invocată pentru prima oară la data de 13 octombrie 2016, deşi la dosarul cauzei, se regăseau motivele de recurs formulate de C. la data de 25 noiembrie 2015, document care, de altfel, a fost omis de instanţa de recurs şi nu a fost analizat, ceea ce face ca prezenta contestaţie să fie admisibilă şi întemeiată.

În opinia contestatoarei, instanţa de recurs nu a observat motivele de recurs de ordine publică depuse la data de 25 noiembrie 2015 în care la paragrafele 147-157 este analizată nulitatea absolută a procesului-verbal din data de 25 ianuarie 2009 în baza aceloraşi argumente pentru care Curtea de Apel Alba-Iulia a reţinut nulitatea.

Această greşeală materială, menţionează contestatoarea, nu dă naştere doar posibilităţii legale a acesteia de a solicita anularea deciziei atacate, ci şi posibilităţii de a recupera daunele suferite ca urmare a unei asemenea greşeli, în măsura în care aceasta va rămâne neîndreptată, în baza prevederilor art. 41 din CEDO.

În plus, în lipsa îndreptării acestei greşeli materiale este încălcat dreptul la un proces echitabil şi din prisma faptului că a fost încălcat dreptul la o decizie motivată.

Astfel, apreciază că instanţa de recurs nu a analizat argumentul principal privind toate celelalte acte procesuale prin care B. a invocat nulitatea procesului-verbal şi a luat în considerare doar concluziile din rejudecare. Nerăspunzând acestor apărări şi argumente esenţiale ale contestatoarei, consideră că se încalcă dreptul la un proces echitabil, decizia a cărei anulare se solicită nefiind motivată într-o manieră care să respecte dreptul prevăzut de art. 6 din CEDO.

Solicită admiterea contestaţiei în anulare şi, pe cale de consecinţă, ca urmare a rejudecării recursului formulat de S.C. A. S.R.L., respingerea acestuia, ca neîntemeiat în ceea ce priveşte cererea reconvenţională şi, ca inadmisibil, în ceea ce priveşte acţiunea principală şi înregistrat la data de 29 noiembrie 2016.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea contestaţiei în anulare, în principal ca inadmisibilă, întrucât niciunul dintre motivele invocate de către contestatoare nu poate fi încadrat în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată.

Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. împotriva deciziei nr. 991 din 31 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, Înalta Curte urmează a o respinge pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 991 din 31 mai 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2011, instanţa de recurs a reţinut incidenţa motivului de nelegalitate de ordine publică reglementat de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., a casat în totalitate decizia Curţii de Apel şi a trimis cauza spre rejudecare cu îndrumarea ca, în rejudecare, instanţa de apel să se pronunţe în limitele învestirii sale asupra cererilor şi apărărilor formulate de părţile litigante, cu respectarea principiul contradictorialităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

În altă ordine de idei, împrejurarea că soluţia pronunţată nu a corespuns voinţei contestatoarei, precum şi simpla nemulţumire a acesteia cu privire la argumentele care au format convingerea instanţei de recurs nu pot conduce la admiterea contestaţiei în anulare de faţă, în înţelesul art. 318 C. proc. civ.

Se constată că susţinerile contestatoarei se circumscriu unor critici împotriva deciziei irevocabile, care o transformă într-un recurs la recurs, or prevederile art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicaţie, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv pentru a nu deschide calea unui veritabil recurs la recurs.

În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

În consecinţă, constatându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., cauza fiind casată în întregime, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. împotriva deciziei nr. 991 din 31 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2017.