Judicial stamp fee omission nullifying cassation appeal against civil contract annulment judgment

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III - a civilă, sub număr de dosar x/2012, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând instanţei prin hotărârea ce se va pronunţa, pe baza probelor ce le va administra să constate nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanţie imobiliară, încheiat cu ambii pârâţi, autentificat sub nr. x din 05.12.2003 de B.N.P. D., pentru cauza ilicita (frauda la lege) şi cauza imorala; să constate nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanţie imobiliară încheiat cu pârâtul C., autentificat sub nr. x din 17.05.2004 B.N.P. D., pentru cauză ilicită (frauda la lege) şi cauză imorală; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua cu acest proces.

Prin sentinţa civilă nr. 491/1.03.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III - a civilă, în dosarul nr. x/2012, a fost admisă excepţia de netimbrare şi anulată acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca netimbrată.

Prin decizia civilă nr. 319A/12.11.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă, în dosarul nr. x/2012, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de apelantul - pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 491/1.03.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III - a civilă şi a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant A. împotriva aceleiaşi sentinţe civile.

Prin decizia nr. 2045/4.06.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2012, a fost admis recursul declarat de recurentul -reclamant împotriva deciziei civile nr. 319A/12.11.2013, a fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 491/1.03.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III - a civilă pe care instanţa de recurs a anulat-o şi a trimis cauza spre rejudecare pe fond tribunalului, fiind menţinute dispoziţiile deciziei recurate, privind anularea ca netimbrat a apelului declarat de pârâtul B..

Cauza a fost trimisă spre rejudecare şi înregistrată sub număr de dosar x/2014, pe rolul secţiei a III-a Civilă a Tribunalului Bucureşti.

La termenul din 5.12.2014, tribunalul a prorogat soluţionarea excepţiei autorităţii de lucru judecat după precizarea exactă a obiectului cererii de către reclamant şi după depunerea unei copii lizibile a sentinţei civile nr. 394/29.12.2008 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2007 şi a contractului de împrumut nr. x/5.12.2003.

Prin încheierea pronunţată la data de 30.10.2015, tribunalul a admis excepţia de litispendenţă şi a dispus reunirea dosarelor nr. x/2014 al secţiei a III - a Civilă (aflat în rejudecare) cu dosarul nr. x/2014 al secţiei a V - a Civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1610/23.12.2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a III a Civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de precizarea obiectului cauzei şi respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat apel, iar, prin decizia civilă nr. 174 A/2017 din 27 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, apelul a fost respins ca nefondat.

În termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, în principal casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 3, 5, 8 şi 9 C. proc. civ.

Cum problema timbrajului este prioritară oricăror excepţii, cereri sau motive de casare, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

În speţă, în sarcina recurentului-reclamant a fost stabilită obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10755 RON şi depunerii timbrului judiciar în valoare de 5 RON.

Recurentul-reclamant A. nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului, nici până la acest termen de judecată, respectiv 25 octombrie 2017, prevalându-se în mod nejustificat de faptul că nu cunoaşte cuantumul taxei de timbru, în condiţiile în care prin încheierea pronunţată la data de 21 septembrie 2017, instanţa a respins cererea formulată de petentul A. privind reexaminarea încheierii din 14 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin care s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar .

Totodată, art. 129 alin. (1) C. proc. civ. instituie părţilor îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, să-şi exercite drepturile procedurale, conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.

Este de reţinut că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturile Omului a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil şi accesul la justiţie, că dreptul la justiţie nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că în cauză nu operează scutirea de obligaţia timbrării, iar recurentul, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligaţiei de timbrare nici la acest termen de judecată, când a avut termen în cunoştinţă în raport de prevederile art. 153 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula ca netimbrată cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 174 A/2017 din 27 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 174 A/2017 din 27 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2017.