Annulment of social housing entitlement appeal for non-payment of judicial stamp duty

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 septembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Târgovişte sub nr. x/2014, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta Primăria Târgovişte, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate existenţa dreptului său de a obţine o locuinţă socială.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2015, Judecătoria Târgovişte a respins contestaţia privind tergiversarea procesului, formulată de reclamanta A. în cadrul dosarului sus-menţionat.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. a formulat plângere, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 1- C. civ. din 24 februarie 2015, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie în anulare, ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă şi a fost soluţionată în sensul respingerii ca nefondată prin decizia nr. 111 din 14 aprilie 2015 a acestei instanţe.

Contestatoarea A. a atacat cu contestaţie în anulare şi decizia nr. 111 din 14 aprilie 2015 a Tribunalului Dâmboviţa, calea extraordinară de atac de retractare fiind respinsă prin decizia civilă nr. 220 din 8 septembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei din urmă decizii, contestatoarea a declarat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 135 din 07 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015.

Împotriva ultimei decizii menţionate, recurenta-contestatoare A. a declarat recurs, înregistrat la 27 mai 2016 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, fără să indice vreunul dintre cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs depus la dosar, recurenta a solicitat anularea deciziei atacate.

La 10 iunie 2016, recurenta a depus la dosar motive de recurs, în cuprinsul cărora a susţinut nelegalitatea şi caracterul abuziv al hotărârii atacate şi a precizat că instanţa a apreciat eronat asupra incidenţei dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. în cazul deciziilor pronunţate în contestaţia în anulare.

Prin rezoluţia de primire s-a constatat că cererea de recurs este netimbrată, astfel că prin adresa emisă la 02 iunie 2016, sub sancţiunea anulării cererii, i s-a pus în vedere recurentei să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

La 08 iunie 2016, recurenta a formulat atât cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, cât şi cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 13 septembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a fost amânată judecata cererii de ajutor public judiciar la 01 noiembrie 2016, în vederea soluţionării cererii de reexaminare a taxei de timbru.

Prin încheierea din 12 octombrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, cererea privind reexaminarea taxei judiciare de timbru formulată de petenta A. a fost respinsă.

Prin încheierea din 01 noiembrie 2016, dată în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă şi cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de A..

La 11 noiembrie 2016, recurenta a înregistrat o nouă cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, stabilită în sarcina sa pentru soluţionarea recursului de faţă.

Prin încheierea din 06 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, instanţa supremă i-a respins petentei A. cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru şi i-a aplicat acesteia o amendă judiciară în sumă de 1.000 RON.

Împotriva încheierii anterior evocate, petenta a formulat cerere de reexaminare sub aspectul amenzii judiciare aplicate.

Prin încheierea din 01 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015.1, instanţa supremă a respins cererea de reexaminare îndreptată împotriva încheierii din 06 decembrie 2016, dată în dosarul nr. x/2015.

Cererea de recurs a fost comunicată la 11 noiembrie 2016 intimatei-pârâte Primăria Municipiului Târgovişte, care nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, soluţia preconizată fiind în principal aceea de anulare a recursului conform art. 493 alin. (5), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă extrinseci, neavând anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, stabilită în sarcina sa potrivit art. 25 alin. (2) lit. 1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 23 mai 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezii de comunicare aflată la filele x recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţii la 3 aprilie 2017 şi i s-a pus în vedere că în termen de 10 zile poate depune punct de vedere la raport. Recurenta nu a uzat însă de acest drept.

Analizând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Prin rezoluţia de primire a dosarului s-a constatat că recurenta nu a anexat cererii înscrisuri în susţinere şi nici dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

La 06 iunie 2016, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, conform art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, recurentei i-a fost comunicată necesitatea complinirii lipsurilor menţionate, fără ca aceasta să se conformeze.

Recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru statuează principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Dispoziţiile art. 32 ale anterior evocatului act normativ prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., respectiv sub sancţiunea anulării cererii, obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În speţă, se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenta nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi cererile sale de acordare de facilităţi şi de reexaminare a modului de calcul al taxei judiciare de timbru au fost respinse prin încheieri definitive şi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru, aşa cum rezultă din dovada de înmânare existentă la dosarului de recurs.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligaţia timbrării.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. Şi al art. 496 alin. (1) teza a III-a 5 C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 135 din 7 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2017.