Jurisdictional conflict over annulment of notaries' chamber valuation resolution as administrative act under Law No. 554/2004

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Camera Notarilor Publici Pitesti, anularea parţială a Hotărârii nr. 10 din 14 decembrie 2012 a Adunării Generale a Camerei Notarilor Publici Piteşti, prin care a fost aprobată menţinerea valabilităţii expertizei Camerei Notarilor Publici Piteşti întocmită în anul 2011 şi pentru anul 2013 cu privire la comuna Dărmăneşti, judeţul Argeş; verificarea, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a legalităţii tuturor actelor şi operaţiunilor prealabile emiterii hotărârii atacate. A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat, în esenţă, că, având dreptul la despăgubiri, Comisia Naţională de Compensare a Imobilelor a stabilit valoarea despăgubirilor la infima suma de 0,1 RON/mp, evaluarea având la bază grila Camerei Notarilor Publici Piteşti. A considerat că Hotărârea nr. 10 din 14 decembrie 2012 a Adunării Generale a Camerei Notarilor Publici Piteşti este nelegală, invocând nerespectarea condiţiilor care privesc această hotărâre.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civila nr. 3082 din 12 mai 2016, pronunţata de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, instanţa a dispus declinarea competentei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

În motivarea soluţiei astfel dispuse, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a apreciat că, faţă de dispoziţiile Legii nr. 36/1995, notarul public are statutul unei funcţii autonome, iar Camera Notarilor Publici este persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, înfiinţată prin lege, având sigiliu propriu.

În consecinţă, acţiunea nu este de competenţa unei instanţe de contencios administrativ, fiind vorba de o acţiune civilă de drept comun, revenind în competenţa de soluţionare a Judecătoriei Piteşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 25 iulie 2016.

Prin sentinţa civilă nr. 2995 din 28 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Judecătoriei Piteşti şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la instanţa supremă pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.

Judecătoria a considerat că raportul juridic dedus judecăţii este unul de drept administrativ, fiind contestată legalitatea procedurii de adoptare a unui act administrativ, astfel încât, reţinând şi dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi ale art. 116 C. proc. civ., competenţa de soluţionare, din punct de vedere material şi teritorial revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată la 2 mai 2017 la secţia a II -a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin încheierea din 09 mai 2017 a dispus scoaterea de pe rol şi trimiterea dosarului spre competentă soluţionare secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că, în raport de obiectul cauzei şi de competenţa funcţională a secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare revine secţiei specializate în materia contenciosului administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar prin încheierea nr. 2048 din 31 mai 2017 a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la secţia a II -a Civilă a aceleiaşi curţi.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

S-a reţinut că, din punct de vedere material, soluţionarea conflictului negativ de competenţă este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă comună şi superioară, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ., iar din punct de vedere funcţional, competenţa de soluţionare a conflictului negativ de competenţă revine secţiei din cadrul instanţei superioare şi comune, întrucât are aceeaşi specializare cu cea aparţinând secţiei sau completului instanţei în faţa căreia a fost sesizat conflictul.

Prin decizia civilă nr. 207 din 11 septembrie 2017, pronunţată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II -a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa astfel, Înalta Curte a constatat că, în cazurile speciale în care conflictul negativ de competenţă poartă asupra competenţei funcţionale a celor două instanţe - Tribunalul Bucureşti şi Judecătoria Piteşti - ca urmare a specializării completelor de judecată sau a existenţei unor secţii specializate la nivelul instanţelor de judecată, competenţa de soluţionare a conflictului revine secţiei din cadrul instanţei superioare şi comune, având aceeaşi specializare cu cea aparţinând secţiei sau completului instanţei în faţa căreia a fost sesizat conflictul.

Astfel, în cauză conflictul s-a ivit în faţa Judecătoriei Piteşti, sesizarea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie provenind de la secţia Civilă a acestei instanţe, de aceea rezultă că, sub aspect funcţional, competenţa de soluţionare revine secţiei similare din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv secţiei a II -a Civilă, potrivit dispoziţiilor art. 136 C. proc. civ. şi ale art. 19 alin. (2), raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II -a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 12 noiembrie 2017 sun numărul unic 2750/3/2016.

Înalta Curte constată existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, fiind întrunită situaţia premisă prevăzută de art. 133 pct. 1 C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea formulată de reclamantul A., prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Camera Notarilor Publici Pitesti, anularea parţială a Hotărârii nr. 10 din 14 decembrie 2012 a Adunarii Generale a Camerei Notarilor Publici Piteşti, prin care a fost aprobată menţinerea valabilităţii expertizei Camerei Notarilor Publici Pitesti întocmită în anul 2011 şi pentru anul 2013, cu privire la comuna Dărmăneşti, judeţul Argeş şi verificarea legalităţii tuturor actelor şi operaţiunilor prealabile emiterii hotărârii atacate.

Ulterior, reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată iniţial promovată, în ceea ce priveşte obiectul acesteia, respectiv a solicitat anularea parţială a Hotărârii nr. 10 din 14 decembrie 2012 a Adunării Generale a Camerei Notarilor Publici Piteşti, prin care a fost aprobată menţinerea valabilităţii expertizei Camerei Notarilor Publici Piteşti întocmită în anul 2011 şi pentru anul 2013, doar cu privire la circumscripţia Judecătoriei Câmpulung, vizând valoarea terenurilor situate pe raza comunei Dărmăneşti, judeţul Argeş.

Din examinarea dispoziţiilor Legii nr. 36/1995 şi ale Regulamentului de punere în aplicare a acestei legi nu reies prevederi legate de procedura de anulare a hotărârilor adoptate de Adunarea Generală a Camerei Notarilor Publici.

Problema care se impune a fi dezlegată în soluţionarea prezentului conflict este aceea dacă hotărârea a cărei anulare în parte se cere - emisă de către Adunarea generală a Camerei Notarilor Publici ca organ de conducere a acesteia - este un act administrativ sau nu.

Pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.

Prin urmare, actele unilaterale emise de autorităţile publice sunt acte administrative emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (...) b) autoritatea publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public.

De asemenea, se impune a se preciza că, potrivit art. 35 din Statutul Uniuni Naţionale a Notarilor Publici din 2 octombrie 2014, Camera este persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, înfiinţată prin lege şi are sigiliu propriu, iar potrivit art. 36 din acelaşi act. organele de conducere ale Camerei sunt: a) Adunarea generală a notarilor publici; b) Colegiul director; c) preşedintele Colegiului director al Camerei.

În cauza de faţă, anularea Hotărârii nr. 10/2012 a Adunării generale a Camerei Notarilor Publici Piteşti a fost dată în aplicarea şi executarea Legii nr. 571/2003.

În cauză fiind vorba de un act emis de către unul dintre organele de conducere ale Camerei Notarilor Publici Piteşti, respectiv de o autoritate publică de drept privat - aşa cum este pârâta din prezenta cauză - competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, în aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul are alegerea de a se adresa fie instanţei de la domiciliul său, fie celei de la domiciliul pârâtului, iar potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, o dată făcută alegerea instanţei, aceasta devenind obligatorie.

Cum în speţă, reclamantul a optat să sesizeze, instanţa de la domiciliul său - Bucureşti, str. x, Sectorul 5 - instanţa apreciază că este competent din punct de vedere teritorial Tribunalul Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2017.