Consumer credit jurisdiction clause validity under exclusive consumer domicile competence rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2016* la 11 octombrie 2016, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 568,75 RON reprezentând debit principal şi dobânzi penalizatoare, cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost formulată conform art. 1026 C. proc. civ.

Pârâta nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

La termenul din 26 ianuarie 2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, iar pronunţarea asupra acestei excepţii a fost amânată la 9 februarie 2017.

Prin sentinţa civilă nr. 429/2017 din 9 februarie 2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut următoarele considerente:

S-a apreciat că dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. stabilesc competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul consumatorul, instituind astfel un caz de competenţă teritorială exclusivă.

Totodată, s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) din acelaşi act normativ, necompetenţa este de ordine publică când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

S-a reţinut că reclamantul este un profesionist în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva unui consumator în sensul art. 2 alin. (1) acelaşi act normativ, iar obiectul cererii este în legătură cu raportul juridic născut din contractul de vânzare - cumpărare cu plata în rate, pârâtul având calitatea de cumpărător.

Astfel, s-a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ. competentă teritorial să judece cererea dedusă judecăţii este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâta.

Or, aceasta are domiciliul în jud. Dâmboviţa, astfel cum rezultă din formularul de cerere de valoare redusă, motiv pentru care s-a reţinut că Judecătoria Răcari este competentă teritorial să soluţioneze cauza.

Totodată, s-a constatat că nu sunt aplicabile prevederile din contractul de credit prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a litigiilor născute în legătură cu acest contract în favoarea instanţei de la sediul creditorului.

În acest sens, s-a arătat că din interpretarea dispoziţiilor art. 121 teza finală şi 126 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că orice clauză contractuală privind stabilirea competenţei unei anumite instanţe de judecată în eventualitatea naşterii unui litigiu între un profesionist şi un consumator nu va produce efecte juridice.

Având în vedere că dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. sunt norme de procedură, aplicabilitatea acestora nu se raportează la momentul naşterii raportului juridic, ci la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, conform dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 121 şi art. 132 C. proc. civ. a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la 7 aprilie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul din 16 mai 2017, Judecătoria Răcari a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe.

Prin sentinţa civilă din 443 din 16 mai 2017, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti; a constatat că a intervenit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Răcari a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:

S-a constatat că pretenţiile reclamantei se întemeiază pe contractul de credit nr. x din 24.03.2016, în baza căruia reclamanta a acordat pârâtei un credit în valoare de 250 RON.

Conform art. 17.4 din contractul de credit nr. x din 24.03.2016, eventualele dispute rezultând din contract sau în legătură cu acesta, inclusiv încheierea, modificarea, desfăşurarea şi încetarea contractului şi pe care părţile nu le pot soluţiona pe cale amiabilă vor fi rezolvate în faţa instanţelor de judecată competente de la sediul creditorului, împrumutatul neavând posibilitatea apelării la proceduri extrajudiciare anterioare sesizării instanţei de judecată.

S-a reţinut că scopul urmărit prin stabilirea regulii de competenţă prevăzute de art. 121 C. proc. civ. constă în protejarea consumatorului, prezumat a avea o poziţie mai slabă din punct de vedere economic decât profesionistul.

Totodată, s-a apreciat că nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 121 raportat la art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, s-a reţinut că art. 121 C. proc. civ. are în vedere dispoziţiile legislaţiei speciale privind protecţia consumatorului, aceste prevederi având rolul de a proteja pe consumator în relaţiile sale contractuale cu profesionistul, însă în cauză nu sunt aplicabile aceste norme speciale, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată nu este întemeiat pe dispoziţiile privind protecţia consumatorului, dispoziţii speciale faţă de normele de drept comun.

S-a constatat că între părţi a fost încheiat un contract civil, obiectul cererii de chemare în judecată fiind obligarea pârâtei la executarea obligaţiei asumate prin contract constând în restituirea creditului acordat de către reclamantă.

Astfel, s-a apreciat că devin aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prin contractul încheiat, părţile au convenit ca eventualele litigii rezultate de încheierea, modificarea, desfăşurarea şi încetarea contractului să fie soluţionate de instanţa de la sediul creditorului.

Pentru aceste motive, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3 iulie 2017.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Răcari şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - s-au declarat deopotrivă necompetente, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Se constată că prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 568,75 RON, întemeindu-şi pretenţiile pe contractul de credit nr. x din 24.03.2016.

Dat fiind că raportul juridic dedus judecăţii îl constituie un contract încheiat între un profesionist, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 şi un consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, rezultă că pentru soluţionarea prezentului conflict de competenţă trebuie avute în vedere atât normele de drept procesual civil din dreptul naţional, cât şi legislaţia europeană din materia protecţiei consumatorilor.

Fiind vorba de un litigiu născut după data intrării în vigoare a C. proc. civ., rezultă că sunt aplicabile dispoziţiile acestui act normativ, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012.

Se constată că acţiunea a fost formulată potrivit dispoziţiilor art. 1026 C. proc. civ., astfel încât devin incidente prevederile art. 1028 alin. (2) din acelaşi act normativ care stabilesc că în procedura specială referitoare la cererile de valoare redusă stabilirea competenţei teritoriale se realizează potrivit dreptului comun.

Totodată, se observă că prin clauza de la art. 17.4 din contractul de credit nr. x din 24.03.2016 a fost stabilită competenţa teritorială pentru soluţionarea litigiilor născute din acest contract în favoarea instanţei de la sediul împrumutătorului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Totodată, conform art. 126 alin. (2) din acelaşi act normativ, "în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă".

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că în privinţa cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator se poate conveni alegerea unei alte instanţe decât cea de la domiciliul consumatorului numai după naşterea dreptului la despăgubire, sub sancţiunea considerării ca nescrise a unei clauze care ar stipula contrariul.

Prin raportare la aceste consideraţii, se constată că nu produce efecte în plan procesual clauza atributivă de competenţă de la art. 17.4 din contractul de credit nr. x din 24.03.2016, întrucât a fost stipulată încă de la momentul naşterii raporturilor contractuale dintre părţi, deci înainte de naşterea dreptului la despăgubire.

În sensul că o astfel de clauză este lipsă de efecte poate fi evocată şi hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din cauza C-137/08 (VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva Ferenc Schneide) prin care s-a reţinut că o clauză inserată într-un contract încheiat între un consumator şi un vânzător sau furnizor prin care se conferă competenţă exclusivă instanţei în raza căreia este situat sediul vânzătorului sau furnizorului trebuie considerată abuzivă în sensul art. 3 din Directiva nr. 93/13/CEE, în cazul în care provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor ce decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

Totodată, în considerentele aceleiaşi hotărâri s-a apreciat că o clauză ce are ca obiect atribuirea competenţei în favoarea instanţei în raza căreia se află sediul vânzătorului sau al furnizorului creează în sarcina consumatorului obligaţia de a se supune jurisdicţiei unei instanţe care ar putea fi localizată la o distanţă considerabilă de domiciliul său, putându-l determina pe acesta din urmă să renunţe la orice acţiune sau apărare în justiţie.

Astfel, s-a statuat că acest tip de clauză intră în categoria celor având ca obiect sau ca efect excluderea ori obstrucţionarea dreptului consumatorului de a introduce acţiuni în justiţie, categorie prevăzută la punctul 1 litera (q) din anexa la Directiva nr. 93/13/CEE.

Având în vedere că această clauză atributivă de competenţă nu produce efecte în plan procesual, devin aplicabile dispoziţiile art. 121 teza I C. proc. civ. care stabilesc competenţa exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul consumatorului.

Or, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, domiciliul pârâtului-consumator este în comuna Potlogi, Sat Potlogi, jud. Dâmboviţa, deci în circumscripţia Judecătoriei Răcari.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 126 prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2017.