Perempted appeal for annulment upheld; six-month inaction triggered peremption despite last-minute reinstatement bid.

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată la 30 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, contestatorii A., B., A. si C. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii D., Societatea Civilă de Executori Judecătoreşti E., constatarea nulităţii procesului-verbal din 18 septembrie 2008, întocmit de executorul judecătoresc E., precum şi a împrejurării că titlul executoriu (sentinţa civilă nr. 182/2002) nu are la baza niciun titlu de proprietate pentru apartamentul situat în imobilul din Bucureşti, str. x, fostă Câmpia Turzii, nr. 7.

Prin sentinţa civilă nr. 1576 din 04 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului I Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe, contestatorii au declarat recurs, arătând că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., care atrag competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 959 din 21 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-A civilă a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, reţinând că cererea formulată vizează titlul executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. 1576/2008, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 400 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat la 09 iulie 2010 pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, care prin sentinţa civilă nr. 328 din 01 martie 2011 a respins ca neîntemeiată contestaţia la titlu.

Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea B., în nume personal şi în calitate de reprezentant convenţional al contestatorilor A., A. şi C. a declarat recurs, solicitând casarea ei, iar pe fond admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată.

În şedinţa publică din 03 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie s-a considerat legal învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 328/2011, aspect care a fost contestat de către titulara căii de atac, aceasta susţinând că recalificarea nu s-a făcut procedural, în sensul că dosarul a fost repartizat unui complet de apel, deşi exercitase recurs.

Cu referire la calificarea şi înregistrarea căii de atac, curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 95 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a CSM, astfel cum a fost modificat, repartizarea cauzelor se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat, prin programul ECRIS sau prin metoda sistemului ciclic, dacă repartizarea în sistem informatic nu se poate realiza din motive obiective, o singură dată.

Curtea de apel a apreciat calea de atac declarată în această fază procesuală ca fiind apel, iar dosarul a fost repartizat aleatoriu, conform principiului care guvernează criteriile de a alocare a completelor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 416A din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, B., C., A. şi A. au declarat recurs, solicitând casarea ei în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1849 din 22 septembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II -a civilă în dosarul nr. x/2013 a fost respins ca nefondat recursul declarat de B., C., A. şi A..

Împotriva acestei din urmă decizii, contestatorii B., C., A. şi A. au formulat contestaţia în anulare de faţă, înregistrată sub nr. x/2015.

Prin încheierea din 21 iunie 2016, judecata contestaţiei în anulare a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor, având în vedere că, deşi legal citate, părţile nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La 20 iunie 2017 contestatoarea B. a formulat o cerere prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei, iar la termenul din 24 octombrie 2017, deşi contestatoarea a cerut lăsarea dosarului la urma listei de şedinţă, cerere care i s-a încuviinţat, la a doua strigare nu s-a prezentat niciunul dintre contestatori.

Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, apreciind că aceasta are caracter abuziv, fiind formulată cu o zi înainte de împlinirea termenului de perimare, în condiţiile în care părţile nu s-au prezentat ca să o susţină şi nici nu au solicitat judecata în lipsă, ceea ce autorizează concluzia că prin formularea cererii nu se urmăreşte decât evitarea unei soluţii de constatare a perimării.

În contextul dat, instanţa supremă a apreciat că această cerere de redeschidere a judecăţii cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ. şi nu trebuie să primească eficienţa prevăzută de art. 249 C. proc. civ., de act întreruptiv de perimare, întrucât nu este un act de procedură "făcut în vederea judecării procesului", astfel cum prevede textul legal evocat.

Pe cale de consecinţă, reţinând abuzul de drept, Înalta Curte a respins cererea de redeschidere a judecăţii şi, în acest context, a invocat din oficiu excepţia perimării contestaţiei în anulare.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se constată la cerere sau din oficiu.

Cum de la data adoptării măsurii de suspendare a judecăţii (21 iunie 2016) şi până la termenul de faţă (24 octombrie 2017) a trecut mai mult de un an, iar în acest interval nu s-a efectuat niciun act de procedură cu efect întrerupător al cursului perimării, dosarul rămânând în nelucrare din vina părţilor, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele art. 248 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 252 din acelaşi cod, urmează să constate perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorii B., C., A. şi A. împotriva deciziei nr. 1849 din 22 septembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorii B., C., A. şi A. împotriva deciziei nr. 1849 din 22 septembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2017.