Inadmissibility of appeal against procedural order in revision proceedings due to irrevocability of final judgment

Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la termenul din 22 mai 2017 în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, petentul A., având calitatea de revizuent, a solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul încheierii din 10 aprilie 2017, în sensul înlăturării paragrafului "Instanţa din oficiu pune în discuţie admisibilitatea căii de atac extraordinare a revizuirii, în raport de disp. art. 322 alin. (1) C. proc. civ..", a paragrafului "Având în vedere că la acest termen s-a invocat din oficiu inadmisibilitatea cererii de revizuire, va dispune emiterea unei adrese către intimatul Primarul oraşului Eforie pentru a răspunde la excepţia invocată", dar şi înlăturarea în tot a menţiunii de la fila nr. x verso, rândurile 12,13 şi 14, anume "se va emite adresă către intimatul Primarul Oraşului Eforie pentru a răspunde la excepţia invocată din oficiu de către instanţă".

Prin încheierea din camera de consiliu din 26 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul sus-amintit s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale privind încheierea din 10 aprilie 2017, cerere formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL ORAŞULUI EFORIE.

S-a reţinut că la acel termen de judecată instanţa, în primul rând, a pus în discuţie cererea de amânare formulată de către revizuent în vederea angajării unui avocat, după care a invocat din oficiu admisibilitatea cererii de revizuire şi a dispus emiterea unei adrese către pârât pentru a răspunde la excepţia invocată, excepţie care urma să fie pusă în discuţie la termenul de judecată acordat de către instanţă, în prezenţa apărătorului ales, apărător care nu a fost angajat, iar cele menţionate în respectiva încheiere nu constituie eroare materială conform dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi nu afectează grav soluţionarea cererii de revizuire, astfel cum a susţinut revizuentul A..

Împotriva încheierii din 26 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 recurentul A. a declarat recurs, în motivarea căruia a susţinut, în esenţă, că temeiul cererii de revizuire îl constituie dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., sens în care s-a referit la nulitatea unor încheieri pe care le-a indicat expres şi a susţinut că contestă calitatea procesuală pasivă a intimatului, solicitând admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 26.05.2017. Recurentul şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul în care s-a soluţionat pricina, evidenţiind hotărârile date în perimare şi decizia pronunţată în revizuire, fără a aduce argumente în fapt şi în drept în fundamentarea căii de atac exercitate.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi la art. 137 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamanta a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva unei încheieri pronunţate într-un litigiu aflat în faza procesuală a revizuirii, prin care i-a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale privind încheierea din 10 aprilie 2017, cerere formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL ORAŞULUI EFORIE.

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale. Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod, "sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii". Din coroborarea textelor legale anterior citate rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac, ce presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din legea fundamentală, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.

Potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speţă, recurentul a solicitat recurarea unei încheieri date într-o cerere de revizuire, aceasta din urmă având ca obiect o decizie irevocabilă.

Hotărârea atacată prin cererea de revizuire, respectiv decizia civilă nr. 120/C din 27 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2013, nefiind susceptibilă de nicio cale de atac, atât hotărârea pronunţată asupra cererii de revizuire, cât şi încheierile premergătoare, printre care se numără şi cea recurată în cauza de faţă respectă acelaşi regim juridic, neputând fi atacate cu recurs.

Aşa fiind, cum nu a fost prevăzută împotriva încheierii o cale de atac distinctă de cea prevăzută împotriva hotărârii date în revizuire, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul formulat în cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 328 alin. (1) din acelaşi cod

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 26 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 26 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2017.