Extraordinary appeal inadmissible against presidential order judgment: exclusivity of ordinary appeal and finality of court decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti la 22 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, evacuarea pârâţilor B. şi C. din imobilul situat în Bucureşti, Str. x, precum şi obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în cuantum de 3.000.000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 7334 din 25 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 682 din 3 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., solicitând admiterea apelului, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 34A din 18 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 682 din 3 iunie 2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi B. şi C..

Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. a formulat o cerere intitulată "apel" împotriva deciziei civile nr. 34A din 18 ianuarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Chiar dacă reclamanta a formulat apel împotriva deciziei anterior evocate, faţă de dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 21 din Legea nr. 304/2004, din care rezultă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa funcţională de a judeca apeluri în materie civilă, calea de atac formulată de reclamantă va fi analizată ca recurs.

Criticile formulate de reclamantă vizează numai aspecte de netemeinicie a hotărârii pronunţate în apel, nu şi aspecte de nelegalitate a acesteia.

Pârâţii B. şi C. nu au depus întâmpinări la dosarul cauzei.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 22 iunie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar faţă acesta părţile nu au depus punct de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 34A din 18 ianuarie 2017, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 682 din 3 iunie 2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi B. şi C..

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, conform dispoziţiilor art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., "dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că hotărârea prin care se soluţionează în primă instanţă o cerere de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale este supusă numai apelului, fiind exclusă de la exercitare calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate în apel.

Se reţine că, în speţă, prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, evacuarea pârâţilor B. şi C. din imobilul situat în Bucureşti, Str. x, precum şi obligarea acestora la plata daunelor morale în cuantum de 3.000.000 RON.

Având în vedere că reclamanta a înţeles să formuleze pretenţiile sale pe calea ordonanţei preşedinţiale, devin aplicabile dispoziţiile din această materie, inclusiv cele din materia căilor de atac prevăzute la art. 1000 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 34A din 18 ianuarie 2017, a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, într-un litigiu pentru care legea nu prevede calea de atac a recursului, hotărârea dată în primă instanţă fiind supusă numai apelului.

Totodată, se reţine că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este definitivă de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Prin urmare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 34A din 18 ianuarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2017.