Pension revision appeal annulled for undeveloped grounds after 87-year-old petitioner attacks merits, not legality.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Second Civil Section) annulled the applicant's appeal (recurs) against an interlocutory order dated 3 April 2017, by which the Ploiești Court of Appeal had suspended proceedings for the parties' unjustified absence in an earlier appeal concerning a pension-revision dispute. The applicant, an 87-year-old pensioner, had sought review of a lower court decision involving the County Pension House and a bank, but his appeal failed to develop any grounds of illegality under Article 488(1) points 1–8 of the New Civil Procedure Code; his arguments attacked the factual findings and merits, which are outside the non-devolutive scope of appeal. The Court upheld its own motion (ex officio) nullity exception under Article 489(2), found no public-order grounds, and ordered the appeal annulled with no further remedy available.
Legislator headnote
AI generatedArt. 489 alin. (2) Noul C. proc. civ; Pension revision appeal annulled for undeveloped grounds after 87-year-old petitioner attacks merits, not legality: The applicant, an 87-year-old pensioner, had sought review of a lower court decision involving the County Pension House and a bank, but his appeal failed to develop any grounds of illegality under Article 488(1) points 1–8 of the New Civil Procedure Code; his arguments attacked the factual findings and merits, which are outside the non-devolutive scope of appeal. The Court upheld its own motion (ex officio) nullity exception under Article 489(2), found no public-order grounds, and ordered the appeal annulled with no further remedy available.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for annulling the appeal because it lacked developed grounds of illegality.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin încheierea de şedinţă publică din data de 3 aprilie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I şi alin. (2) Noul C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 5/6 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Buzău şi B. S.A. Buzău, pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, revizuentul A., la data de 10 aprilie 2017, solicitând, în esenţă, a se lua act de faptul că are vârsta a treia, de 87 de ani, şi se luptă cu o jumătate de pensie să trăiască împreună cu doi nepoţi, cu cât au şi ei, şi a mai arătat că pârâtele Casa de Pensii şi Banca au lipsit de la revizuire, fără întâmpinare, obligaţia lor fiind să respecte ce va pronunţa instanţa. Totodată, a solicitat a se pronunţa hotărârea expertizei cerută de creditoarea C., care arată cea mai morală, fiind, ca despăgubiri, 8.000 RON.
În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) Noul C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport statuându-se că, în raport cu faptul că decizia atacată în recursul pendinte este o hotărâre susceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, conform art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă intrinseci şi extrinseci prevăzute de art. 486 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, magistratul asistent raportor a apreciat în sensul că recursul este admisibil.
Totodată, s-a reţinut că, cererea de recurs nu este întemeiată în drept, iar criticile formulate nu permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 Noul C. proc. civ., recurentul- revizuent neaducând argumente prin care să invoce nelegalitatea încheierii recurate, şi, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (3) Noul C. proc. civ., nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu în cauză.
Completul de judecată a luat act de conţinutul raportului, prin încheierea de şedinţă din Completul de Filtru de la 22 iunie 2017, dispunându-se comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.
Raportul a fost comunicat recurentului- revizuent A. la data de 27.06.2017 (potrivit dovezii aflate la dosar recurs), cât şi intimatelor B. S.A. Buzău şi CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BUZĂU (potrivit dovezilor aflate la dosar recurs), date de la care a trecut termenul de 30 de zile prevăzut de art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ., se constată că recurentul- revizuent a formulat, în scris, un punct de vedere asupra raportului.
Faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., luând în examinare excepţia nulităţii recursului conform art. 489 alin. (2) Noul C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte constată că prezentul recurs este nul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor"…, textul impunând, aşadar, ca o condiţie de formă a recursului, menţionarea motivelor de nelegalitate.
Alineatul 3 al art. 486 Noul C. proc. civ. stabileşte că, "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)- e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 488 Noul C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică, acele argumente de natură juridică pentru care recurentul înţelege a critica hotărârea atacată.
Pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor de nelegalitate presupunând încadrarea lor într-unul din motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 Noul C. proc. civ.
În speţă, nu numai că recurentul- revizuent A. nu s-a conformat exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., nedezvoltând motivele de nelegalitate din art. 488 Noul C. proc. civ. pe care îşi întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 Noul C. proc. civ.
Din observarea criticilor formulate, se constată că motivele invocate de către recurent în susţinerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 488 pct. 1- 8 Noul C. proc. civ., în realitate, criticile formulate vizând aspecte de apreciere ori de stabilire a situaţiei de fapt în cauză, aspecte care nu se încadrează în controlul de legalitate, calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv, care să permită reanalizarea situaţiei de fapt ori reaprecierea probelor sau a modului de administrare a acestora.
Astfel, deşi recurentul- revizuent a exercitat calea de atac a recursului, în cadrul controlului de legalitate a hotărârii atacate, acesta îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul de stabilire de către instanţă a situaţiei de fapt pe fondul cauzei, şi este nemulţumit de soluţia dată de către instanţă.
Înalta Curte reţine, deci, că susţinerile prezentate nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât, reprezintă aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate şi exced cazurilor de nelegalitate înscrise strict şi limitativ în art. 488 Noul C. proc. civ., apărările astfel invocate situându-se în afara competenţelor instanţei de recurs atâta timp cât se raportează în mod explicit la modul de interpretare şi evaluare a dovezilor administrate ori de stabilire a situaţiei de fapt.
În cauză, recurentul nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 488 Noul C. proc. civ., întrucât, în declaraţia de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.
Aşa fiind, cum casarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 Noul C. proc. civ., şi cum recurenţii nu s-au conformat acestei dispoziţii legale imperative;
Pe de altă parte, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situaţiei de fapt şi reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 Noul C. proc. civ.,
Constatând, deopotrivă, că nu sunt nici motive de casare de ordine publică, ce ar putea fi ridicate din oficiu, de către instanţa de recurs, conform art. 489 alin. (3) Noul C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 3 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) Noul C. proc. civ.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2017.