Takeover-offer share damages upheld; further appeal inadmissible as review final.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 178 din 21 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2012 s-a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtele S.C. A. S.A. Comarnic, judeţul Prahova, S.C. B. S.A. Slatina, S.C. C. S.A. Galaţi, şi S.C. Pneu Service S.A. Galaţi, ca nefondată; s-a admis în parte acţiunea privind litigii cu profesioniştii formulată de către reclamantul D. în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.A. Comarnic, judeţul Prahova, S.C. B. S.A. Slatina, S.C. C. S.A. Galaţi, şi S.C. Pneu Service S.A. Galaţi, având ca obiect "obligaţia de a face" au fost obligate pârâtele în solidar să plătească reclamantului suma de 175.318,72 RON reprezentând despăgubiri plus dobânda legală de la 18.01.2009 şi până la data plăţii efective şi suma de 9.310 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei menţionate mai sus au declarat recurs pârâtele S.C. A. S.A. Comarnic, judeţul Prahova, S.C. B. S.A. Slatina, S.C. C. S.A. Galaţi, şi S.C. Pneu Service S.A. Galaţi.

Prin decizia nr. 321/21 octombrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi s-au admis recursurile declarate de pârâtele S.C. B. S.A. Slatina, judeţul Olt, S.C. A. S.A. Comarnic, judeţul Prahova, S.C. C. S.A. Galaţi şi S.C. Pneu Service S.A. Galaţi, împotriva sentinţei civile nr. 178 din 21.02.2014 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosar nr. x/2012 şi, în consecinţă, sentinţa a fost casată în parte.

A fost reţinută cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize contabile.

S-a menţinut dispoziţia referitoare la respingerea excepţiei de inadmisibilitate.

S-a acordat termen pentru data de 19.11.2014 pentru când părţile au fost citate cu menţiunea că se va pune în discuţie necesitatea efectuării expertizei contabile.

La termenul din 19.11.2014 s-a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei noi expertize cu următoarele obiective:

1) să se stabilească valoarea unui pachet de 8.840 acţiuni ale S.C. E. S.A. la data de 14.01.2009 potrivit art. 204 alin. (2) din Legea 297/2004 (forma în vigoare la data de 14.01.2009), având în vedere cel puţin următoarele criterii: preţul mediu ponderat de tranzacţionare aferent ultimelor 12 luni anterior derulării ofertei, valoarea activului net al societăţii conform ultimei situaţii financiare auditate, respectiv situaţia financiară aferentă anului 2008 şi valoarea acţiunilor stabilită în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.

2) să se stabilească valoarea unui pachet de 8.840 de acţiuni ale S.C. E. S.A. având în vedere valoarea pe piaţă a acţiunilor anterior datei de 11.01.2012, data introducerii cererii de chemare în judecată;

3) să se stabilească diferenţa între valoarea pachetului de 8.840 acţiuni la data de 14.01.2009 stabilită conform art. 204 alin. (2) Legea 297/2004 (valoarea de la obiectivul nr. 1) şi valoarea pachetului de 8.840 acţiuni stabilită la valoarea pe piaţă a acţiunilor anterior datei 11.01.2012 (valoarea de la obiectivul nr. 2).

A fost desemnat expert F. S.R.L. Baia Mare (conform listei de evaluator autorizaţi de CNVM f.186 fond), s-a stabilit onorariu provizoriu expert în suma de 2.000 RON în sarcina recurentelor S.C. A. S.A. Comarnic, S.C. B. S.A. Slatina, S.C. C. S.A. Galaţi şi S.C. Pneu Service S.A. Galaţi. Onorariul provizoriu a fost achitat atât de reclamantul D. cât şi de către pârâte .

La termenul de judecată din 17.04.2015 a fost depus la dosar raportul de expertiză. Potrivit acestuia preţul mediu ponderat de tranzacţionare aferent ultimelor 12 luni anterior derulării ofertei este de 4,4296 RON/acţiune iar pentru pachetul de 8840 acţiuni este de 39.157,61 RON, valoarea activului net aferent anului 2008 este de 21,0863/acţiune iar pentru întreg pachetul de acţiuni de 186.402,89 RON. Valoarea acţiunii stabilită conform Standardelor Internaţionale arată expertul că abordarea prin comparaţie nu se poate aplica retroactiv, abordarea patrimonială este egală cu valoarea activului net deoarece corecţiile au fost zero, iar prin abordarea prin venit pornindu-se de la metoda fluxurilor de disponibilitate (cash-flow) actualizate valoarea pachetului de acţiuni este de 2.771,34 RON .

În ceea ce priveşte obiectivul 2 al expertizei şi anume valoarea de piaţă a acţiunilor anterior datei de 11.01.2012, data introducerii cererii de chemare în judecată, valoarea unei acţiuni este de 0,9987 RON iar a pachetului de acţiuni de 8.828,51 RON. Diferenţa dintre valoarea pachetului de acţiuni la data de 14.01.2009 stabilită conform art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 şi valoarea de piaţă a pachetului stabilită anterior datei de 11.01.2012 este de 177.574,38 RON reprezentând diferenţa dintre 186.402,89 RON şi 8.828,51 RON .

La expertiză au fost formulate obiecţiuni de către părti. I s-a cerut expertului agreat de CNVM să răspundă dacă se pot avea în vedere toate cele trei criterii la stabilirea valorii acţiunilor prevăzute de art. 204 alin. (2) lit. a), b), c) din Legea nr. 296/2004. În răspunsul la obiecţiuni expertul a arătat că având în vedere dispoziţiile art. 68 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 acesta îşi menţine concluziile.

Instanţa a reţinut în parte concluziile raportului de expertiză faţă de cele expuse mai jos:

Pentru stabilirea despăgubirilor s-au avut în vedere dispoziţiile art. 204 din Legea nr. 296/2004:

(1) Preţul oferit va fi cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei.

(2) Dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată, preţul oferit va fi determinat în conformitate cu reglementările C.N.V.M., cu luarea în considerare cel puţin a următoarelor criterii:

a) preţul mediu ponderat de tranzacţionare, aferent ultimelor 12 luni anterioare derulării ofertei;

b) valoarea activului net al societăţii, conform ultimei situaţii financiare auditate;

c) valoarea acţiunilor rezultate dintr-o expertiză, efectuată de un evaluator independent, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.

Instanţa a verificat dacă se poate stabili cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară datei în care trebuia să aibă loc oferta în caz contrar urmând să verifice dispoziţiile alin. (2) ale art. 204.

Potrivit art. 68 din Regulamentul CNVM alin. (1) "Preţul în oferta publică de preluare obligatorie este cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la C.N.V.M. a documentaţiei de ofertă". Alin. 2 face referire la modalitatea în care se determină cel mai mare preţ: "Pentru determinarea celui mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat sunt aplicabile prevederile art. 57 alin. (3)".

Astfel au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 57 alin. (3) din Regulament CNVM şi anume "cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat sunt luate în considerare toate operaţiunile (oferte publice, operaţiuni de cumpărare derulate pe pieţele reglementate, majorări de capital social etc.) prin care ofertantul şi/sau persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat au dobândit acţiuni ale societăţii subiect al ofertei, în respectiva perioadă".

Potrivit actelor depuse la dosarul de fond s-a reţinut că au fost efectuate acţiuni de cumpărare a acţiunilor E. S.A. Galaţi în noiembrie 2008 de către pârâte care au acţionat concertat pe piaţa reglementată, cel mai mare preţ fiind de 4,5 RON/acţiune. Astfel se poate stabili potrivit criteriului prevăzut de art. 57 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 preţul unui pachet de 8840 de acţiuni, acesta fiind în sumă de 39.780 RON la data de 11.01.2009 (avându-se în vedere dispoziţiile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 296/2004).

Avându-se în vedere că s-a putut stabili pe baza actelor din dosar cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în respectiva perioadă, instanţa a înlăturat în parte concluziile expertizei în ceea ce priveşte obiectivul 1 şi 3 ca nefiind utile cauzei.

Pentru a se stabili prejudiciul efectiv suferit de către reclamantul D. a scăzut din această sumă, valoarea unui pachet de 8.840 acţiuni, în cuantum de 8.829,51 RON astfel cum a fost stabilită prin expertiză.

Prejudiciul suferit de reclamat, respectând criteriile prevăzute de art. 204 alin. (1) din Lege şi art. 68 alin. (2) coroborat cu art. 57 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 este în cuantum de 30.951,49 RON la care urmează să se adauge dobânda legală de la data de 14.01.2009 şi până la data plăţii efective, motiv pentru care s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul D. şi au fost obligate pârâtele la plata acestei sume.

Expertul F. S.R.L. Baia Mare prin adresa x/17.05.2015 a solicitat majorarea onorariului expert de la suma de 2.000 RON la 6.200 RON. S-a reţinut că deşi onorariul a fost stabilit iniţial în cuantum de 2.000 RON în sarcina pârâtelor recurente, ulterior acesta a fost majorat la 4.000 RON. S-a achitat onorariu expert în cuantum de 2.000 RON de către pârâta S.C. B. S.A. şi de 2.000 RON de către reclamantul D..

Instanţa a respins cererea de majorare a onorariului expertului pentru suma de 2.200 RON având în vedere că acesta nu a depus decontul de cheltuieli care să justifice o eventuală majorare.

Instanţa a constatat totodată că onorariul pentru expert achitat de reclamantul D. a fost greşit achitat de către acesta în contul colector al Biroului Local de Expertize Galaţi. În acest sens s-a dispus emiterea unei adrese către Tribunalul Galaţi - Biroului Local de Expertize Galaţi care să vireze suma de 2.000 RON în contul expertului F. S.R.L. Baia Mare.

Prin urmare, admiţând recursurile şi rejudecând pe fond cauza, prin decizia civilă nr. 175/R din 15 septembrie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.A. Comarnic, S.C. B. S.A. Slatina, S.C. C. S.A. Galaţi şi S.C. Pneu Service S.A. Galaţi şi au fost obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 30.951,49 RON reprezentând despăgubiri plus dobânda legală de la data de 14.01.2009 până la data plăţii efective.

S-a respins cererea de majorare a onorariului expert pentru suma de 2.200 RON şi s-a dispus ca Tribunalul Galaţi - Biroul local de expertize tehnice judiciare să vireze suma de 2.000 RON achitată de intimatul reclamant D. cu chitanţa nr. x din 8.01.2015 în contul expertului F. - Baia Mare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul D., întemeiat pe dispoziţiile at. 304 pct. 1,3,5 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, după caz, rejudecarea pe fond a cauzei şi admiterea acţiunii în limitele stabilite prin hotărârea de primă instanţă, ori trimiterea cauzei Curţii de Apel Galaţi pentru a judeca şi se pronunţa ca instanţă de apel.

Recurentul susţine că obiectul cererii de chemare în judecată a fost evaluabil în bani, valoarea cererii fiind de 180.126 RON, astfel cum a fost precizată.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Galaţi la data de 11.01.2012, fiind supusă dispoziţiilor procedurale ale vechiul C. proc. civ.

Arată că potrivit dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ., nu sunt supuse apelului " hotărârile judecătoreşti date în prima instanţă în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti".

Astfel, dat fiind valoarea de peste 100.000 RON a cererii de chemare în judecată, în cauză hotărârea de prima instanţă era supusă apelului, iar hotărârea dată în apel era supusă recursului.

Cu toate acestea, hotărârea de prima instanţă a indicat calea de atac a recursului, pârâtele au promovat în aceste condiţii recurs împotriva sentinţei, iar Curtea de Apel Galaţi, sesizată fiind cu un recurs, nu a observat că în raport de valoarea obiectului cererii şi faţă de dispoziţiile art. 282 şi 2821 C. proc. civ., hotărârea de prima instanţă era supusă apelului şi nu recursului.

În consecinţă, consideră că în mod greşit curtea de apel s-a considerat sesizată cu un recurs şi a soluţionat calea de atac într-o compunere a completului după regulile proprii recursului.

Recurentul consideră că această situaţie nu este însă de natură a-l împiedica să exercite căile de atac prevăzute de lege, iar nu doar cele stabilite de instanţe ca efect al greşitei aplicări a legii.

Invocă principiul legalităţii căilor de atac şi arată că în jurisprudenţă s-a reţinut admisibilitatea exercitării recursului împotriva unei decizii pronunţate în recurs, dacă aceasta din urmă este rezultatul unei greşite calificări a căii de atac, deoarece calea de atac respectivă este dată de lege.

Recurentul enumeră argumentele care au fost aduse în favoarea admisibilităţii unui astfel de recurs şi anume: calificarea greşită a căii de atac nu poate priva partea de o cale de atac prevăzută de lege, iar a considera altfel, ar însemna lipsirea părţii de un grad de jurisdicţie; opinia contrară ar conduce la o discriminare pentru partea care nu beneficiază de gradele de jurisdicţie prevăzute de lege, în timp ce alte părţi - care au beneficiat de o calificare corectă a căilor de atac declarate pentru litigii asemănătoare din perspectiva regimului juridic al căilor de atac - au la dispoziţie ambele căi de atac; admiterea opiniei contrare ar echivala cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de art. 6 din C.E.D.O.; dreptul persoanei de acces la o instanţă, care să judece în mod echitabil cauza sa, consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, implică în mod esenţial şi dreptul de acces la toate căile de atac, în limitele şi condiţiile prevăzute şi recunoscute de legea naţională şi art. 129 din Constituţie consacră dreptul de a beneficia de exerciţiul căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile legii.

Pe fondul recursului, recurentul -reclamant a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., considerând că i s-a adus o vătămare prin privarea de un grad de jurisdicţie şi o cale de atac la care avea dreptul conform legii, motiv pentru care se impune casarea hotărârii.

De asemenea, arată că instanţa de apel a determinat valoarea acţiunilor şi cuantumul despăgubirilor după criteriul prevăzut la art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, criteriu care nu a fost pus în discuţie nici de pârâte prin întâmpinare şi nici de instanţă, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare.

O altă critică se referă la faptul că, în opinia recurentului, curtea de apel nu avea competenţa materială de a judeca recursul îndreptat împotriva sentinţei tribunalului, în raport de dispoziţiile art. 282-2821 C. proc. civ., motiv de recurs încadrat de către recurent în pct. 5 sau 3 al art. 304 C. proc. civ.. Totodată, era obligată să-şi verifice competenţa potrivit art. 1591 alin. (4) C. proc. civ.. Legat de aceste aspecte susţine că este incident şi art. 304 pct. 1 C. proc. civ., deoarece curtea de apel trebuia să judece în complet format din 2 judecători şi nu din 3 judecători.

Recurentul mai arată, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a art. 204 din Legea nr. 297/2004 alin. (1) sau art. 68 din Regulament, întrucât aceste texte vizează ipoteza în care oferta publică a fost efectiv lansată, ceea ce nu este cazul în speţă, pârâtele refuzând să emită oferta publică de preluare.

Susţine că instanţa nu se putea raporta în determinarea preţului cel mai mare plătit de pârâte pentru acţiuni, la un interval de 12 luni anterior datei la care oferta de preluare ar fi trebuit iniţial să fie lansată, ci la preţul cel mai mare plătit de oricare dintre pârâte pe toată perioada ce a urmat atingerii şi existenţei procentului de 33% şi până la momentul împlinirii termenului prevăzut de Ordonanţa CNVM nr. 378/25.08.2011, moment când o ofertă de preluare nu era lansată, iar pârâtele deţineau în continuare procentul de 33% din drepturile de vot ale emitentului E.. Totodată, instanţa trebuia să aibă în vedere preţul cel mai mare plătit de pârâtele ce au acţionat concertat, respectiv 14 RON/acţiune sau după caz 17 RON/acţiune, în toată perioada în care a existat obligaţia de lansare a ofertei de preluare şi nu doar raportat la 12 luni anterioare datei când oferta ar fi trebuit iniţial lansată.

Mai arată recurentul că, prin hotărârea dată, curtea de apel a încălcat puterea de lucru judecat a propriei decizii de casare în parte a sentinţei civile nr. 178/21.02.2014 a Tribunalului Galaţi. Astfel, deşi prin decizia de casare nr. 321/21.10.2014 a apreciat necesitatea rejudecării pe fond a cauzei doar în scopul determinării preţului pe acţiune conform art. 204 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 297/2004, funcţie de valoarea activului net conform situaţiei financiare la finele anului 2008, recunoscând aplicabilitatea acestui text de lege, care a fost determinat şi prin expertiza efectuată în cauză, totuşi în rejudecare a ignorat obligativitatea acestor reţineri şi a aplicat art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Intimatele - pârâte S.C. B. S.A. Slatina şi S.C. C. S.A. Galaţi au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, considerând că în mod corect tribunalul a calificat calea de atac pentru sentinţa pronunţată ca recurs.

Înalta Curte, la termenul din 1 februarie 2017, a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ., şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Obiectul litigiului îl constituie plata daunelor materiale în cuantum de 180.126 RON şi a penalităţilor de întârziere calculate la aceste despăgubiri, în temeiul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital.

În speţă, Tribunalul Galaţi a fost sesizat la data de 11.01.2012 prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D., astfel că, fiind incidente dispoziţiile vechiul C. proc. civ., singura cale de atac reglementată pentru litigiile în această materie era recursul.

De altfel, reclamantul D. a formulat o cerere prin în care a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 178/21.02.2014 pronunţată de Tribunalul Galaţi sub aspectul căii de atac şi a termenului declarării de atac raportat la dispoziţiile vechiul C. proc. civ., legea aplicabilă în cauză.

Prin încheierea din 25 martie 2014, tribunalul a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 178 din 21.02.2014 în sensul că, calea de atac este "Cu recurs în 15 zile de la comunicare" şi nu "apel în 30 de zile de la comunicare", cum greşit s-a consemnat.

Împotriva sentinţei tribunalului au declarat recurs pârâtele, iar Curtea de Apel Galaţi nu s-a declarat necompetentă să judece aceste recursuri şi niciuna dintre părţi nu a invocat nelegala compunere a completului de recurs format din 3 judecători.

Conform art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Cât priveşte admisibilitatea căii de atac exercitate, potrivit dispoziţiilor legale mai sus invocate, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Decizia atacată cu recurs a fost pronunţată în condiţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital coroborate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, fiind o hotărâre irevocabilă.

Potrivit prevederilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, invocate de reclamant ca temei al acţiunii, "o persoana care, urmare a achiziţiilor sale sau ale persoanelor cu care acţionează în mod concertat, deţine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăţi comerciale este obligată să lanseze o oferta publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei deţineri."

De asemenea, art. 236 alin. (3) din aceeaşi lege prevede că "hotărârile luate de consiliul de administraţie al unei societăţi admise la tranzacţionare, în exerciţiul atribuţiilor delegate de adunarea generală extraordinară a acţionarilor, vor avea acelaşi regim ca şi hotărârile adunării generale a acţionarilor, în ceea ce priveşte publicitatea acestora şi posibilitatea de contestare în instanţă."

Prin urmare, dispoziţiile din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital care reglementează procedura valabilă în cadrul societăţilor admise la tranzacţionare, fac trimitere la hotărârile consiliului de administraţie, ale adunării generale extraordinare a acţionarilor şi ale adunării generale a acţionarilor, aspecte care implică voinţa acţionarilor, motiv pentru care trebuie coroborate cu prevederile Legii nr. 31/1990 care constituie dreptul comun în materia societăţilor comerciale.

De altfel, prin textul alin. (8) al art. 117 din Legea nr. 31/1990, text care a fost introdus prin prevederile O.U.G. nr. 82/2007 şi care stabileşte condiţiile convocării adunării generale a acţionarilor, se face trimitere - în ceea ce priveşte condiţiile şi termenele în care urmează să se facă convocarea AGA ale societăţilor ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe aşa-numitele pieţe reglementate - la legislaţia pieţei de capital şi apoi la regulamentele emise de C.N.V.M., în aplicarea acesteia.

Având în vedere că prin Legea nr. 31/1990 (forma în vigoare la data introducerii acţiunii) este prevăzută o singură cale de atac şi anume recursul, din coroborarea tuturor dispoziţiilor legale din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital cu cele ale Legii nr. 31/1990, rezultă că hotărârea pronunţată de curtea de apel în recurs, în complet legal constituit din 3 judecători, este irevocabilă, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual priveşte unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. şi nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.

Nu s-a încălcat nici principiul liberului acces la justiţie şi nici al dreptului la un proces echitabil, recurentul a putut să se adreseze justiţiei uzând de mijloacele procedurale reglementate de lege, iar cauza a fost soluţionată de o instanţă independentă cu respectarea tuturor principiilor privind dreptul la apărare, contradictorialitate.

Faţă de considerentele expuse, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 175/R din 15 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă şi, în consecinţă, va respinge recursul declarat de reclamantul D., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatele - pârâte S.C. B. S.A. Slatina şi S.C. C. S.A. Galaţi şi, în consecinţă:

Respinge recursul declarat de reclamantul D. împotriva deciziei civile nr. 175/R din 15 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2017.