Jurisdictional conflict resolved: insolvency caution damage claim assigned to Tribunal Brașov.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, la data de 24 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. Braşov a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L. Floreşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată şi obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin formularea cu rea- credinţă a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, respinsă în mod definitiv prin decizia nr. 608/Ap din 22.04.2015, şi plata despăgubirii în valoare de 30.000 RON din cauţiunea cu aceeaşi valoare constituită de către pârâtă în cadrul dosarului nr. x/2015; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de formularea şi soluţionarea cauzei. În drept, au fost invocate prevederile art. 30 şi urm. C. proc. civ., art. 41, art. 45 şi art. 72 din Legea nr. 85/2014, art. 1349 şi urm., art. 1381 şi art. 1385 din C. civ.

Legal citată, pârâta S.C. B. S.R.L. Floreşti a formulat întâmpinare, la data de 02 august 2016, prin care a invocat: excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov; excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov; excepţia nelegalei timbrări şi excepţia autorităţii de lucru judecat, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 850/C, pronunţată la data de 16 noiembrie 2016, în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Braşov invocate de pârâta S.C. B. S.R.L., şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Braşov, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Turda.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ. şi ale art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. şi că, în speţă, valoarea obiectului cererii dedusă judecăţii se situează sub pragul prevăzut de textul legal, iar sediul pârâtei se află în circumscripţia Judecătoriei Turda, astfel cum rezultă din informaţiile furnizate de site-ul acestei instanţe.

Dispoziţiile art. 41, art. 46 şi art. 72 din Legea nr. 85/2014, invocate de societatea reclamantă, a considerat instanţa că nu sunt incidente în speţă şi nu pot atrage competenţa Tribunalului Braşov în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la data de 18 ianuarie 2017, sub nr. x/2016.

Judecătoria Turda, prin sentinţa civilă nr. 419/2017, pronunţată la data de 09 martie 2017, în dosarul nr. x/2016, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L. Braşov, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. Sălicea, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Conform art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de creditor, la cererea debitorului, formulată în termenul prevăzut la alin. (3), judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere, în sarcina creditorului consemnarea la o bancă a unei cauţiuni de până la 10% din valoarea creanţei, dar nu mai mult de 40.000 RON. Dacă judecătorul- sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorului, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. În acest caz, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credinţă a unei astfel de cereri, conform dispoziţiei judecătorului-sindic (art. 72 alin. (4).

Instanţa a reţinut că aceste prevederi stabilesc o competenţă specială de soluţionare a cererii de acordare a despăgubirilor pentru solicitarea cu rea- credinţă a deschiderii procedurii insolvenţei faţă de un debitor, în favoarea judecătorului sindic. Astfel, art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că toate procedurile prevăzute de capitolul referitor la insolvenţă, cu excepţia apelului, sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei, şi, având în vedere că sediul debitoarei A. S.R.L. se află în municipiul Braşov, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Tribunalul Braşov şi Judecătoria Turda- s-au declarat, deopotrivă, necompetente material să soluţioneze cauza, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă.

Trecând de această verificare preliminară, Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) Noul C. proc. civ., în emiterea regulatorului de competenţă urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 72 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, coroborat cu art. 41 alin. (1), prin raportare la art. 45 alin. (1) lit. r) din aceeaşi lege, şi a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov- sindic, în considerarea argumentelor ce succed:

Este adevărat că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 30 şi urm. din C. proc. civ., şi raportat la prevederile art. 1349 şi urm., art. 1381 şi art. 1385 C. civ., dar şi pe art. 46 şi art. 72 din Legea nr. 85/2014.

Însă, potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, "(1) În cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de creditor, la cererea debitorului, formulată în termenul prevăzut la alin. (3), judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere, în sarcina creditorului consemnarea la o bancă a unei cauţiuni de până la 10% din valoarea creanţei, dar nu mai mult de 40.000 RON. (4) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorului, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. În acest caz, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea- credinţă a unei astfel de cereri, conform dispoziţiei judecătorului-sindic".

În lumina acestor prevederi, între atribuţiile judecătorului- sindic se regăseşte şi judecarea acţiunilor introduse de debitorul care nu este în stare de insolvenţă la plata de despăgubire din cauţiunea consemnată în dosarul de deschidere a procedurii insolvenţei, spre a fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea- credinţă a unei astfel de cereri.

Or, prin prezenta acţiune, reclamanta S.C. A. S.R.L. Braşov a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. Floreşti la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin formularea cu rea- credinţă a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva sa, respinsă în mod definitiv, şi plata despăgubirii în valoare de 30.000 RON din cauţiunea cu aceeaşi valoare constituită de către pârâtă în cadrul dosarului nr. x/2015, după cum s-a invocat expres în motivarea acţiunii fiind indicat temeiul art. 30 şi urm. din C. proc. civ., şi raportat la art. 1349 şi urm., art. 1381 şi art. 1385 C. civ., dar şi art. 46 şi art. 72 din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, acţiunea dedusă judecăţii nu este una de drept comun, ci este supusă procedurii speciale reglementate de Legea nr. 85/2014, iar soluţionarea acţiunii formulate potrivit art. 72 alin. (1) şi alin. (4) din Lege intră în competenţa judecătorului sindic, potrivit acestor dispoziţii. Sintagma "principalele atribuţii ale judecătorului- sindic" nu numai că nu exclude competenţa acestuia şi pentru alte cereri şi procese în care este implicat debitorul din procedură, ci, din contră, o bună şi efectivă administrare a procedurii comportă interpretarea extensivă a dispoziţiilor din Legea nr. 85/2014.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus- arătate şi în raport de obiectul cauzei, care ţine de insolvenţă- acţiune în despăgubire din cauţiunea consemnată, pentru introducerea cu rea- credinţă a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de creditor, şi, deci, reprezintă, o cerere în materie de insolvenţă-, având în vedere faptul că instanţa pe rolul căreia s-a aflat dosarul de fond privitor la procedura insolvenţei debitoarei- reclamanta S.C. A. S.R.L. Braşov, s.n., este Tribunalul Braşov, Înalta Curte constată că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei revine acestui tribunal şi, în considerarea prevederilor art. 95 pct. 4 Noul C. proc. civ., urmează a stabili competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2017.