Appeal inadmissible where ordinary remedy unexercised; bank's unstamped appeal annulment stands

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă la data de 4 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. S.A. Membră a Grupului Naţional Bank of Greece, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:

- să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 5 pct. 1 lit. a) din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din data de 7.08.2008 privind comisionul de administrare a creditului şi să dispună eliminarea acestei clauze din contract;

- să oblige pârâta să emită un nou grafic de rambursare pentru contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 7.08.2008 care să nu mai cuprindă comisionul de administrare sau un alt comision echivalent;

- să dispună restituirea sumelor achitate cu titlul de comision de administrare credit, prin deducerea din soldul debitor al creditului, începând cu data de 7.08.2008 şi până la data încetării efective a perceperii lor, până la achitarea integrală a creditului;

- să oblige pârâta la plata, prin deducerea din soldul debitor al creditului, a dobânzii legale aferente sumelor încasate cu titlu de comision de administrare credit, începând cu data de 7.08.2008 şi până la data încetării efective a perceperii lor, dobânda fiind calculată de la data plăţii fiecărei rate în parte şi până la data restituirii integrale a sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată;

- să constate caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit şi eliminarea acesteia;

- să stabilizeze (îngheţe) cursului de schimb CHF - LEU la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului;

- să dispună denominarea în moneda naţională a plăţilor, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională şi să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 193/2000, art. 1270-1271 şi urm. C. civ., cauza C-26/13-Directiva 93/13 CEE.

Prin sentinţa civilă nr. 453 din 11 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, s-a admis în parte acţiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. Membră a Grupului Naţional Bank of Greece. S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută al clauzei prevăzute la art. 5 pct. 1 lit. a) din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 7.08.2008 privind comisionul de administrare a creditului şi s-a dispus eliminarea acestei clauze din contract.

S-a dispus restituirea către reclamanta A., de către pârâta B. S.A. Membră a Grupului Naţional Bank of Greece, a sumei de 1.361,7 CHF încasate cu titlu de comision de administrare, la care se adaugă dobânda legală de la data încasării sale de către bancă până la data restituirii.

Totodată, a fost obligată pârâta B. S.A. Membră a Grupului Naţional Bank of Greece la emiterea unui nou grafic de rambursare după înlăturarea clauzei abuzive.

S-a respins în rest acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. S.A. Membră a Grupului Naţional Bank of Greece.

Prin decizia civilă nr. 514 din 25 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta B. S.A. Membră a Grupului Naţional Bank of Greece, în contradictoriu cu reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 453/11.04.2018 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosar nr. x/2017.

La data de 19 noiembrie 2018, reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 514 din 25 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Recurenta-reclamantă A. a solicitat admiterea recursului, iar în urma rejudecării, să se dispună modificarea în parte hotărârii atacate, în sensul constatării caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit şi eliminarea acesteia, stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - LEU la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, precum şi denominarea în moneda naţională a plaţilor, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională.

Recurenta a susţinut că a solicitat negocierea directă a clauzelor contractuale contestate în cauză, însă acest drept i-a fost încălcat intempestiv prin refuzul băncii, precum şi prin lipsa de inflexiune a acesteia de a ajunge la un numitor comun şi, mai mult, prin încălcarea obligaţiei de informare în contracte sub aspectul costurilor reale aferente creditului, comisionul de administrare fiind în realitate o dobândă mascată.

Reclamanta A. a invocat şi încălcarea de către comerciant a obligaţiei de transparenţă contractuală, în sensul că banca nu a prezentat în mod sincer şi fără echivoc, pe de o parte, costul real al creditului, iar pe de altă parte, a motivat existenţa comisionului de administrare pentru acoperirea unor eventuale daune ce i-ar putea fi cauzate prin acordarea creditului, însă pentru toate aceste riscuri reclamanta a constituit garanţii şi asigurări cu bunuri imobile, astfel încât, în opinia sa, nu se justifica plata pentru acelaşi obiect de două ori.

S-a subliniat că, deşi au fost prezentate toate garanţiile necesare, fiind plătite toate costurile aferente acestora, banca, în mod nelegal, a perceput un comision nejustificat, creând astfel în sarcina reclamantei o obligaţie care nu are corespondent relativ la obligaţiile băncii şi, prin urmare, dezechilibrul contractual în defavoarea consumatorului este evident, în accepţiunea recurentei.

Recurenta-reclamantă a mai invocat şi încălcarea de către comerciant a principiului bunei-credinţe, materializat prin atitudinea rigidă a băncii de a negocia real clauzele contractului, pe de o parte, şi de redenumirea comisionului de risc sub forma "comisionului de administrare", pe de alta parte.

În opinia recurentei, caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de administrare rezidă în faptul că obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului. Or, având în vedere obligaţia de transparenţă contractuală instituita în sarcina operatorilor economici care se circumscrie exigenţelor de informare şi protecţie inerente dreptului consumatorului în scopul garantării dreptului acestuia de a înţelege prevederile şi efectele pe termen lung ale contractului pe care îl încheie, recurenta apreciază că fiecare beneficiar al unui credit în valută trebuie să cunoască riscurile pe care şi le asumă la contractarea unui asemenea produs.

Recurenta-reclamantă a subliniat că, în speţă, se impune restabilirea prestaţiilor inerente contractului asumat prin îngheţare cursului de schimb CHF - LEU la momentul semnării contractului, astfel încât să se asigure o proporţionalitate a prestaţiilor asumate de părţi care să corespundă manifestării de voinţă în sensul angajării în acest raport juridic, având în vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar, în detrimentul consumatorului, determinând onerozitatea excesivă a executării obligaţiei.

Recurenta a invocat dispoziţiile art. 75 şi cele ale art. 76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului, potrivit cărora contractele de credit pentru consum, precum şi toate celelalte condiţii aplicabile contractului trebuie să conţină clauze clare, corecte, care să nu determine interpretări echivoce ale acestora şi pentru înţelegerea cărora să nu fie necesare cunoştinţe de specialitate.

De asemenea, având în vedere prevederile art. 969 C. civ. conform cărora părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale, neputând înlătura sau limita aceasta obligaţie, recurenta a subliniat că distribuţia între părţi a pierderilor şi beneficiilor rezultate ca urmare a creşterii valorii CHF faţă de moneda naţională, apară ca o soluţie justă şi echitabilă.

Raportat la faptul că s-au schimbat împrejurările avute în vedere de părţi la momentul încheierii contractului şi, pe cale de consecinţă, efectele actului juridic au ajuns să fie altele decât cele pe care părţile au înţeles să le stabilească, recurenta consideră că se impune revizuirea efectelor contractului în temeiul teoriei impreviziunii care, odată cu intrarea în vigoare noului C. civ. beneficiază de o reglementare cu caracter general, reglementare care constituie o transpunere legislativă a soluţiilor conturate în practică.

Recurenta a solicitat denominarea în moneda naţională a plăţilor conform regulamentului valutar care prevede obligativitatea efectuării plăţilor, între rezidenţi ce fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii, în moneda naţională, conform art. 3 alin. (1) din Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar. În opinia recurentei-reclamante, denominarea în moneda naţională a plăţilor constituie o aplicare în fapt a prevederilor legale precum şi a principiului echităţii.

La data de 29 ianuarie 2019, intimata-pârâtă B. S.A. Membră a Grupului Naţional Bank of Greece a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 459 C. proc. civ., faţă de faptul că reclamanta nu a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 453 din 11 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă.

Totodată, intimata-pârâtă a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea de către recurentă a motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate excepţia invocată de intimata B. S.A.., de inadmisibilitate a recursului în raport cu art. 459 C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată pentru motivele ce se vor arăta.

Reclamanta A. a învestit Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă cu o acţiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze dintr-un contract de credit, ce a fost admisă în parte de instanţă prin sentinţa civilă nr. 453 din 11 aprilie 2018.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel numai pârâta B. S.A. Membră a Grupului Naţional Bank of Greece, cerere care a fost anulată ca netimbrată prin decizia civilă nr. 514 din 25 septembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ce formează obiectul prezentului recurs.

În acest context este incident art. 459 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia "căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, "în cazul hotărârilor susceptibile de apel, dacă acesta nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil".

Aceste texte legale consacră în mod expres principiul ierarhiei căilor legale de atac care decurge din modul de organizare a instanţelor judecătoreşti într-un sistem piramidal. De aceea, în principiu, nu se poate exercita o cale extraordinară de atac atâta timp cât partea are la dispoziţie o cale ordinară de atac.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale anterior evocate, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 514 din 25 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă este inadmisibil.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va admite excepţia invocată de intimata B. S.A.., de inadmisibilitate a recursului în raport cu art. 459 C. proc. civ. şi va respinge recursul ca inadmisibil, împrejurare faţă de care, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., nu se mai impune examinarea excepţiei nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A., împotriva deciziei civile nr. 514 din 25 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 14 ianuarie 2020.