Alternative Territorial Jurisdiction for Contract Resolution: Effectiveness of Plaintiff’s Initial Choice Among Competent Courts

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, la data de 13 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii B. şi C., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare- cumpărare încheiat la data de 29 septembrie 2003, autentificat sub nr. x/29.09.2003 de B.N.P. "D.".

Prin sentinţa civilă nr. 256/2017, pronunţată la data de 07 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Brezoi a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Brezoi, invocată de pârâţi, privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut următoarele aspecte:

Faţă de prevederile art. 107 alin. (1) Noul C. proc. civ., competenţa teritorială este determinată de domiciliul părţii de la data intentării cererii de chemare în judecată. Or, cum la data introducerii acţiunii, domiciliul pârâţilor era situat în municipiul Sibiu potrivit înscrisurilor depuse la dosar, instanţa a apreciat întemeiată excepţia invocată de pârâţi, pe care a admis-o, şi, în baza art. 107, prin raportare la art. 129 alin. (3) si 132 alin. (3) Noul C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul pârâţii.

Pentru aceste considerente, instanţa a reţinut că nu poate primi apărarea reclamantului în sensul că Judecătoria Brezoi ar fi competentă, având în vedere că la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare, domiciliul pârâţilor era situat în Brezoi sau că imobilul ce face obiectul contractului respectiv este situat în circumscripţia acestei instanţe având în vedere că acţiunea promovată este una personală, nefiind incident nici un caz prevăzut expres de art. 113 C. proc. civ., situaţie în care sunt aplicabile prevederile de drept comun stabilite de art. 107 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 27 aprilie 2017, sub nr. x/2016.

Judecătoria Sibiu, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 3162, pronunţată la data de 29 mai 2017, în dosarul nr. x/2016, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sibiu şi, în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor B. şi C., în favoarea Judecătoriei Brezoi; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Brezoi şi Judecătoria Sibiu; a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă în soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele motive:

În ceea ce priveşte norma aplicabilă în stabilirea instanţei competente să soluţioneze prezenta cauză, Judecătoria Sibiu a constatat că, fiind învestită cu o cerere în rezoluţiunea unui contract de vânzare-cumpărare, sunt aplicabile prevederile art. 113 pct. 3 C. proc. civ., conform cărora "în afară de instanţele prevăzute de art. 107-112 C. proc. civ., mai sunt competente:…3. Instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Cum, în speţă, din conţinutul cererii de chemare în judecată (chiar fără indicarea temeiului de drept) rezultă de o manieră evidentă că se tinde la rezoluţiunea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil situat în Călimăneşti, cu constituire de uzufruct viager în favoarea reclamantului, instanţa a considerat că se impune a conchide că acest text de lege reglementează competenţa teritorială de soluţionare a pricinii, fiind în prezenţa unui caz de competenţă teritorială alternativă, când, alături de instanţa de la domiciliul pârâţilor (prevăzută de art. 107 C. proc. civ. şi reţinută de Judecătoria Brezoi), legea prevede că este, de asemenea, competentă teritorial şi instanţa de la locul prevăzut în contract pentru executarea, chiar şi în parte, a obligaţiilor.

Fiind o competenţă teritorială alternativă, potrivit art. 116 C. proc. civ., singurul participant la proces care poate alege dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, este reclamantul.

În speţă, este evident, a reţinut instanţa, că, în ceea ce priveşte competenţa în funcţie de domiciliul pârâţilor, aceasta se stabileşte în favoarea instanţei de la domiciliul pe care pârâtul l-a avut la data înregistrării cererii, nu anterior, nici ulterior. Însă, din cuprinsul contractului părţilor, rezultă cu evidenţă că toate obligaţiile asumate de acestea (predarea imobilului, plată a preţului, folosinţa imobilului în baza dreptului de uzufruct viager) s-au îndeplinit sau urmează să se îndeplinească în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Brezoi, astfel că, faţă de pct. 3 al art. 113 C. proc. civ., această din urmă instanţă este, de asemenea, competenţă teritorial.

Cum dintre cele două instanţe deopotrivă competente teritorial, reclamantul a optat pentru Judecătoria Brezoi, atât prin introducerea cererii la această instanţă, cât şi prin opoziţia expresă şi constantă la declinarea competenţei, ca urmare a admiterii excepţiei invocate de pârâţi, poziţie menţinută şi în faţa Judecătoriei Sibiu şi asupra căreia nu mai poate reveni, această din urmă instanţă a constatat că Judecătoriei Brezoi îi revine competenţa teritorială de soluţionare a pricinii, faţă de prevederile imperative ale art. 116 C. proc. civ., ce nu permit invocarea de către pârât a necompetenţei teritoriale a instanţei învestite potrivit manifestării de voinţă neechivoce a reclamantului. După ce una dintre instanţele alternativ competente teritorial a fost investită legal de către reclamant în maniera arătată, nu se mai poate declina competenţa în favoarea celeilalte instanţe, astfel că, a apreciat instanţa, se impune a conchide că, în speţă, competenţa teritorială de soluţionare a fost stabilită de o manieră imperativă, iar Judecătoria Brezoi este competentă teritorial să judece cauza, excepţia invocată la Judecătoria Sibiu fiind întemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Judecătoria Brezoi şi Judecătoria Sibiu- s-au declarat, deopotrivă, necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Trecând de această verificare preliminară, Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) Noul C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, în considerarea argumentelor ce succed:

În materia competenţei teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel.

În speţă, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv, rezoluţiune contract de vânzare- cumpărare, acesteia nu-i sunt incidente numai dispoziţiile art. 107 Noul C. proc. civ., care reglementează regula generală de competenţă teritorială, ci şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 Noul C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 3 stipulându-se că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107- 112, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

Se observă, deci, că, în speţă, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ci, în temeiul dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., o competenţă alternativă.

Se pot reţine, de asemenea, şi prevederile cuprinse în art. 116 Noul C. proc. civ., potrivit cărora, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Brezoi, reclamantul A. a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia, şi, prin urmare, această instanţă nu mai putea să dispună, din oficiu, sau la cererea oricăreia dintre părţi, declinarea competenţei, declarându-se necompetentă prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a competenţei, care nu este de ordine publică.

Norma de procedură trebuie interpretată în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant, instanţa competentă nu poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului, cum, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente, aceste dispoziţii regăsindu-se, de altfel, şi în redactarea art. 12 C. proc. civ. de la 1865.

Regula înscrisă în art. 107 Noul C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial- ceea ce nu este cazul în speţă.

Din aceasta perspectivă, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 107, raportate la cele ale art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., care stabilesc competenţa alternativă în soluţionarea prezentei cauze, normele fiind, în acest caz, dispozitive, motiv pentru care reclamantul a avut posibilitatea să aleagă între instanţa de la domiciliul pârâţilor sau instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei, competenţa teritorială fiind relativă, iar normele care o reglementează, de ordine privată, având, în principiu, caracter dispozitiv.

În raport de toate aceste criterii, competenţa teritorială aparţine instanţei de la locul prevăzut în contractul de vânzare- cumpărare a cărui rezoluţiune s-a solicitat, pentru executarea obligaţiilor asumate, aceeaşi cu cea a locului unde se află imobilul- "oraşul Călimăneşti, strada x, nr. 51, judeţul Vâlcea", instanţa iniţial învestită şi competentă potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 şi pct. 4 Noul C. proc. civ., întrucât, se află situat în circumscripţia Judecătoriei Brezoi.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Brezoi, şi, în considerarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., coroborate cu art. 116 Noul C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2017.