Timeliness of motion to complete judgment for omitted litigation costs in cassation proceedings

Asupra cererii de completare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 662, pronunţată la data de 6 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2014, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 1676/A/2016 din 1 iulie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Prin cererea formulată cu petiţia înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12 iulie 2017, sub nr. x/2014/a1 (transmisă pe email-ul instanţei, la 11 iulie 2017), petenta S.C. E. S.A. Sărăţel a formulat cerere de completare a hotărârii, solicitând, în principal, îndreptarea hotărârii, în sensul remedierii omisiunii cu privire la susţinerea sa ca recurenţii să fie obligaţi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate petentei în recurs, în cuantum total de 3.007,80 RON; în subsidiar, completarea deciziei nr. 662/06.04.2017, în sensul pronunţării instanţei asupra capătului de cerere accesoriu, şi anume, obligarea părţii aflate în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză în recurs.

În motivarea cererii, petenta a arătat, în esenţă, că, odată stabilită inadmisibilitatea recursului, devin incidente dispoziţiile art. 453 alin. (1) Noul C. proc. civ. şi, în condiţiile în care la dosarul cauzei au fost depuse dovezile cheltuielilor de judecată ocazionate acesteia în recurs în sumă totală de 3.007,80 RON (onorariu avocaţial în cuantum de 3.000 RON, respectiv, cheltuieli poştale în cuantum de 7,80 RON), depuse în probaţiune odată cu Punctul de vedere faţă de raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, având în vedere că petenta- intimată- pârâtă, s.n.- a solicitat prin întâmpinarea la recurs obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată cauzate de soluţionarea recursului, se impune îndreptarea hotărârii în sensul remedierii omisiunii referitoare la susţinerea sa de a-i fi acordate cheltuielile de judecată, respectiv, pronunţarea instanţei de recurs asupra acestei susţineri.

În subsidiar, în măsura în care nu este vorba despre o omisiune asupra susţinerii sale, ci instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere accesoriu formulat privind obligarea părţii aflate în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată din recurs, petenta apreciază că se impune a se dispune completarea deciziei, în sensul obligării recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate în recurs.

În drept, petenta a invocat dispoziţiile art. 442, art. 444 şi art. 453 Noul C. proc. civ.

La data de 14 octombrie 2017, intimaţii A., B., C. şi D. au formulat întâmpinare, prin care, în ce priveşte solicitarea de îndreptare a hotărârii, au arătat că cererea este neîntemeiată, întrucât, în cauză nu este vorba despre o eroare sau omisiune dintre cele enumerate de art. 442 Noul C. proc. civ., ci instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, singurul remediu găsindu-se în dispoziţiile art. 444 Noul C. proc. civ., ce reglementează completarea hotărârii; în ce priveşte solicitarea de completare a hotărârii, au arătat că înţeleg să invoce excepţia tardivităţii formulării cererii de completare a hotărârii potrivit art. 444 Noul C. proc. civ., şi, în subsidiar, în situaţia în care se vor aprecia aceste apărări ca neîntemeiate, în temeiul art. 451 alin. (2) Noul C. proc. civ., au solicitat reducerea cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, asupra cererii de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În prealabil, Înalta Curte reţine că, deşi petenta S.C. E. S.A. Sărăţel şi-a întemeiat în drept cererea deopotrivă, pe dispoziţiile art. 442 şi pe art. 444 Noul C. proc. civ., raportat la art. 453 din acelaşi Cod, din oficiu încadrează solicitarea formulată în cererea de completare a hotărârii prevăzută de art. 444 Noul C. proc. civ., având în vedere că, în cauză, se solicită completarea deciziei în sensul obligării recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate în recurs.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 442 alin. (1) Noul C. proc. civ., pot fi îndreptate "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri".

Sintagma "eroare materială" este folosită de legiuitor pentru a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării şi care nu afectează legalitatea şi temeinicia acesteia.

Pe calea procedurii reglementate de art. 442 Noul C. proc. civ. nu pot fi remediate omisiunile instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, o atare solicitare constituind, de fapt, o încercare de modificare a conţinutului dispozitivului, ca urmare a analizării de către instanţă şi a acestora.

Or, această cerere poate fi formulată doar prin intermediul mijloacelor legale, respectiv, pe calea unei cereri de completare a hotărârii conform art. 444 din Noul C. proc. civ., şi nu pe cea a unei cereri în temeiul art. 442 alin. (1).

Şi aceasta, tocmai pentru a se asigura respectarea principiului disponibilităţii în procesul civil, în sensul soluţionării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

Aşa fiind, cum petenta S.C. E. S.A. Sărăţel nu invocă erori materiale care să se regăsească în conţinutul deciziei nr. 662 din 6 aprilie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, se constată că omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazului reglementat de dispoziţiile art. 444 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte urmând a se pronunţa asupra cererii de completare prin hotărâre separată.

Faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., luând în examinare excepţia tardivităţii cererii de completare conform art. 444 alin. (1) teza finală Noul C. proc. civ., invocată de către intimaţi prin întâmpinare, Înalta Curte constată că prezenta cerere este tardiv formulată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reţine că cererea de completare a hotărârii prevăzută de dispoziţiile art. 444 Noul C. proc. civ. este reglementată prin norme de ordine publică, motiv pentru care nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenul prevăzut de lege pentru formularea ei şi de la modalitatea în care acesta se calculează.

Conform dispoziţiilor art. 444 alin. (1) Noul C. proc. civ., Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Înalta Curte urmează a reţine incidenţa prevederilor art. 444 alin. (1) teza finală Noul C. proc. civ. în legătură cu termenul de 15 zile în care trebuia să fie promovată cererea, termen care curge de la data pronunţării hotărârii.

Hotărârea a cărei completare se solicită, fiind pronunţată la data de 6 aprilie 2017, termenul de 15 zile în care trebuia să fie solicitată completarea se împlinea la data de 22 aprilie 2017, calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 Noul C. proc. civ.

Or, cererea a fost formulată abia la 11 iulie 2017, conform datei menţionate în email-ul de expediere ataşat cererii formulate, aflat la dosarul acestei instanţe, iar în atare situaţie petenta a încălcat prevederile imperative ale art. 444 alin. (1) Noul C. proc. civ., deoarece a formulat cererea de completare a dispozitivului cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care cererea de completarea hotărârii urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Or, neexercitarea dreptului procesual- în speţă, a cererii de completare a hotărârii- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) Noul C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii a cărei completare se cere, pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Având în vedere această situaţie, cât şi dispoziţiile art. 185 Noul C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părţii din dreptul de a exercita această cale, conform art. 185 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel -ceea ce, în cauză, nu se poate reţine-, sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei -ceea ce, în cauză, nu s-a susţinut-, Înalta Curte urmează a da eficienţă textului de lege sus- evocat şi, pe cale de consecinţă, a admite excepţia tardivităţii formulării cererii de completarea hotărârii, şi a o respinge, ca tardiv formulată.

Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate a cererii de completare formulate, celelalte aspecte subsumate prezentei cereri nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., excepţia tardivităţii fiind o excepţie de procedură absolută şi peremptorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulată, cererea petentei S.C. E. S.A. SĂRĂŢEL privind completarea deciziei nr. 662 din 6 aprilie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2017.