Scope of res judicata for review of contradictory definitive judgments: identity of parties, object, and cause required under art. 509(1)(8) New Code of Civil Procedure

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, prin decizia civilă nr. 1005/Ap, pronunţată la data de 07 iulie 2016, în dosarul nr. x/2015, a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 819/Ap/19.06.2015 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014, pe care a anulat-o, dispunând a se face menţiunea prevăzută de art. 513 alin. (4) Noul C. proc. civ. pe ambele exemplare ale hotărârii anulate.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen, intimaţii Municipiul Braşov- prin Primar şi Primarul Municipiului Braşov, la data de 29 iulie 2016, motivele de recurs fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeaşi dată, solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, să se dispună respingerea cererii de revizuire formulate de revizuenta A..

În recursul lor, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., recurenţii Municipiul Braşov- prin Primar şi Primarul Municipiului Braşov au relevat, pe scurt, istoricul din dosar, în referire la decizia civilă recurată şi considerentele reţinute, şi au invocat, în esenţă, următoarele motive:

Aspectele reţinute prin încheierea nr. 452CA/07.04.2015 nu au generat concluziile celei de-a doua hotărâri judecătoreşti, încălcând astfel autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, astfel cum a reţinut instanţa de fond.

Autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 452/CA/07.04.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, a fost garantată prin punerea în executare a hotărârii, prin decizia nr. 685/27.06.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Braşov, prin care s-a constatat faptul că obligaţiile impuse prin încheierea nr. 452/CA/07.04.2015 au fost respectate de către pârâţi, dispoziţiile acestei încheieri fiind puse în executare.

Astfel, au susţinut recurenţii, se poate constata că cererea de revizuire şi scopul urmărit de intimata- revizuentă este lipsit de un interes practic, câtă vreme încheierea în cauză, nr. 452/CA/07.04.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, a fost pusă în executare, bucurându-se pe deplin de puterea executorie conferită de art. 433 Noul C. proc. civ. şi de obligativitatea acesteia, garantată de art. 435 Noul C. proc. civ.

Prin Rezoluţia din 19 septembrie 2016, s-a dispus comunicarea recursului către intimata- revizuentă A. care a depus întâmpinare, înregistrată pe rolul instanţei la data de 03 octombrie 2016, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului, pentru neindicarea motivelor de casare, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenţii Municipiul Braşov- prin Primar şi Primarul Municipiului Braşov au formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat pe rolul instanţei la data de 18 octombrie 2016, prin care au solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului invocată de intimata- revizuentă A., susţinând, în esenţă, că, recursul formulat îndeplineşte toate cerinţele de formă prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, iar motivele invocate se încadrează în cele prevăzute de art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ., astfel încât susţinerile intimatei privitoare la respingerea recursului în procedura reglementată de art. 493 Noul C. proc. civ. sunt nefondate. În acest sens, au reiterat recurenţii că aspectele reţinute prin încheierea nr. 452/CA/07.04.2015 nu au generat concluziile celei de-a doua hotărâri judecătoreşti, încălcând, astfel, autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar cererea de revizuire formulată de revizuenta A. nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 Noul C. proc. civ., motiv pentru care au solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a procedat, la data de 26 octombrie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil, în raport de dispoziţiile 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., şi că, din expunerea argumentelor prezentate în cererea de recurs, există critici de nelegalitate care ar putea fi încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ.

Completul de filtru C3, la data de 10 noiembrie 2016, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună, în scris, punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurenţilor Municipiul Braşov- prin Primar şi Primarul Municipiului Braşov la data de 06 decembrie 2016, precum şi intimatei- revizuente A., la data de 02 decembrie 2016, care nu au depus puncte de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Completul de filtru C3, la data de 16 februarie 2017, constatând că recursul este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) din Noul C. proc. civ., faţă de faptul că părţile nu şi-au exprimat acordul ca judecata cauzei să se facă în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 6 aprilie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu citarea părţilor.

Intimata- revizuentă A., căreia, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010- noul C. proc. civ., şi art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, i s-a comunicat recursul, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului, pentru neindicarea motivelor de casare, întrucât, recurenţii invocă în mod formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., însă nu dezvoltă în nici un fel aplicabilitatea acestui motiv de casare, respectiv, nu precizează care sunt normele de drept material încălcate, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului invocată de către intimata- revizuentă A. prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este nefondată, având în vedere că prin cererea de recurs au fost dezvoltate critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., respectiv, pct. 8 al art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept invocat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Criticile recurenţilor Municipiul Braşov- prin Primar şi Primarul Municipiului Braşov vizează, în esenţă, incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., dispoziţii care prevăd că hotărârea poate fi recurată dacă este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Din perspectiva motivului invocat, recurenţii au susţinut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., cu referire şi la autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 452/CA/07.04.2015 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2014.

Răspunsul la aceste critici presupune analizarea condiţiilor instituite de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care au constituit temeiul cererii de revizuire soluţionate prin decizia recurată.

Potrivit acestui text de lege, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru incidenţa acestui motiv de revizuire este necesar ca în dosare diferite între care există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză să fi fost pronunţate hotărâri contradictorii.

O altă condiţie pentru incidenţa acestui motiv este aceea ca în al doilea dosar să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, deşi a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.

Contrar celor afirmate de către recurenţi prin cererea de recurs, în mod legal şi corect a reţinut Curtea de Apel că, în cauza de faţă, din analiza hotărârilor invocate ca fiind potrivnice în raport de care se analizează motivul de revizuire invocat, acestea conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, întrucât, încheierea/decizia ce fac obiectul analizei în cauza de faţă sunt hotărâri pronunţate în cauze având acelaşi obiect.

Astfel, prin decizia civilă nr. 819/Ap din 19 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014, care este ulterioară încheierii civile nr. 452/CA din 7 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014- aceasta din urmă, intrată în putere de lucru judecat- s-a reţinut în considerente că, "apelanţii- contestatori şi-au îndeplinit de bună- voie obligaţia stabilită prin titlul executoriu, anterior declanşării executării silite de către intimată".

Or, potrivit prevederilor art. 430 Noul C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Conform art. 431 Noul C. proc. civ. "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", excepţia autorităţii de lucru judecat putând fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs (art. 432 Noul C. proc. civ.).

Înalta Curte arată, că repunerea în discuţie într-o nouă procedură judiciară a aceloraşi cereri şi în contradictoriu cu aceleaşi părţi ar însemna ignorarea efectelor juridice a primei hotărâri a instanţei şi menţinerea pe termen nelimitat a unui conflict între părţi, ceea ce ar afecta grav siguranţa raporturilor juridice civile şi încrederea în sistemul judiciar.

Astfel fiind, în cauză se verifică cumulativ condiţiile cerute de teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., existând hotărâri definitive ale căror dispozitive şi considerente sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile au fost pronunţate în acelaşi litigiu (existând tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), iar hotărârile contradictorii nu au fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, nu s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.

Pe de altă parte, chiar şi în situaţia în care s-ar face abstracţie de cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, contrar susţinerilor recurenţilor, cele două instanţe care au pronunţat hotărârile contradictorii au statuat diferit asupra problemei valorificării posibilităţii condiţionării de către titularii obligaţiei instituite prin acelaşi titlu executoriu, problemă care a fost tranşată cu autoritate de lucru judecat prin încheierea civilă nr. 452/CA din 7 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Dimpotrivă, cea de-a doua hotărâre, împotriva căreia a fost îndreptată revizuirea, nici nu a valorificat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al primei hotărâri care, admiţând apelul şi, pe cale de consecinţă, admiţând în parte contestaţia la executare formulată de contestatori, a statuat asupra celor consemnate şi a posibilităţii valorificării titlului executoriu, generând astfel o soluţie cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Or, scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce se verifică în speţă.

O asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni.

Or, câtă vreme în motivele de revizuire susţinute de revizuentă, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiaşi instanţe (Tribunalul Braşov), pronunţate în cauze similare (iar nu identice), în privinţa aceloraşi părţi, aflate în aceeaşi situaţie, aceasta din urmă corect a obţinut anularea deciziei instanţei de apel, întrucât, încălcarea principiului puterii lucrului judecat nu poate fi remediată decât pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ.

În acest sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care se reţine în mod constant că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenţei a dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenţei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenţiei, principiu enunţat în preambulul Convenţiei, iar unul dintre elementele fundamentale ale acestui principiu este principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poată fi rediscutate (Brumărescu c. României, § 61 publicat în M. Of. nr. 758 din 28 noiembrie 2001, cauza A. c. României, prin Hotărârea pronunţată în data de 23 septembrie 2008, cauza S.P. împotriva României, Hotărârea pronunţată la data de 7 iulie 2010).

Faţă de acestea, Înalta Curte găseşte a fi nefondate criticile invocate de recurenţii Municipiul Braşov- prin Primar şi Primarul Municipiului Braşov, nefiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a Noul C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii MUNICIPIUL BRAŞOV- PRIN PRIMAR şi PRIMARUL MUNICIPIULUI BRAŞOV împotriva deciziei civile nr. 1005/Ap din 07 iulie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2017.