Contractual payment claim for €130,457.87 upheld; defendant's appeal against final decision inadmissible.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1678/2015 din 12 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu - Vâlcea prin administrator special B. şi administrator judiciar C.I.I. C. împotriva pârâtei S.C. D.. A fost obligată pârâta la plata sumei de 130.457,87 euro şi la plata dobânzii penalizatoare calculate la suma de 130.457,87 euro de la data notificării, respectiv 22.07.2014, până la data achitării efective a debitului.

Prin aceeaşi sentinţă a fost anulată ca netimbrată, cererea de intervenţie principală formulată de S.C. E. S.A. Râmnicu - Vâlcea şi a fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 376A-COM din 15 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. D. SPA. A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 7 iunie 2017, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurenta- pârâtă S.C. D. SPA a depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 376A-COM din 15 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţi din obiectul dedus judecăţii, în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Art. 98 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod stabileşte că determinarea competenţei materiale, în cazul cererilor evaluabile în bani, se face în funcţie de valoarea obiectului principal de cerere, pentru stabilirea valorii neavându-se în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

În cauză, se constată că prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu - Vâlcea prin administrator special B. şi administrator judiciar C.I.I. C. a chemat în judecată pârâta S.C. D. SPA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 130.457,87 euro, reprezentând debit şi la plata dobânzii penalizatoare calculate la această sumă de la scadenţa fiecărei facturi, şi până la data achitării efective a debitului.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 25 martie 2015, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 12 februarie 2013.

În speţă, raportat şi la prevederile mai sus enunţate, se constată că valoarea pretenţiilor capătului principal de cerere este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, respectiv 587.043 RON.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunţării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. D. SPA împotriva deciziei nr. 376A-COM din 15 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2017.