Judicial suspension for failure to identify defendant’s foreign domicile in corporate veil piercing action under insolvency law

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28.10.2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2015/a1, reclamanta-creditoare, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice Sectorului 5 Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtului A., administrator statutar al debitoarei S.C. B. S.R.L., la suportarea pasivului societăţii în temeiul art. 169 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 85/2014

Prin sentinţa civilă nr. 444 din 29.01.2018, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de atragere a răspunderii pârâtului A..

Sentinţa de fond a fost apelată de reclamantă, apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin rezoluţia de primire, instanţa de apel a stabilit în sarcina apelantei obligaţia de a indica domiciliul sau reşedinţa intimatului, conform art. 470 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

La termenul din data de 19.09.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a dispus suspendarea judecării apelului în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. reţinând neîndeplinirea de către apelantă a obligaţiei stabilite în sarcina acesteia.

Apelanta DGF Bucureşti a formulat cerere de repunere pe rol, susţinând îndeplinirea obligaţiei stabilite de instanţa de judecată.

Prin încheierea din 30.01.2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol a cauzei, apreciind că apelanta nu a dovedit efectuarea unui minim demers pentru identificarea domiciliului din străinătate al intimatului.

Împotriva încheierii din 30.01.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, a declarat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 07.03.2019, la Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, însă recurenta a dezvoltat critici care pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta arată că încheierea atacată este lipsită de temei legal, instanţa de apel respingând cererea de repunere pe rol a cauzei pentru nedovedirea îndeplinirii obligaţiei impuse în sarcina sa, deşi a depus acte care demonstrează că a efectuat demersuri în vederea aflării domiciliului intimatului, conformându-se dispoziţiilor instanţei.

În dovedirea acestor afirmaţii, recurenta susţine că a depus o copie a adresei Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări prin care se comunică că intimatul nu figurează cu domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României şi o copie a adresei Ministerului Afacerilor Interne-Direcţia pentru Evidenţa persoanelor şi Administrarea bazelor de date, în care se menţionează că în evidenţele sale nu figurează nicio persoană cu numele intimatului.

Recurenta apreciază că, în mod eronat, instanţa de apel a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, apreciind că este culpa sa pentru neindicarea domiciliului intimatului, întrucât instituţia a efectuat toate demersurile pentru aflarea domiciliului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din 3 iulie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar la data de 28 noiembrie 2019 a fost admis în principiu recursul declarat în cauză, stabilindu-se termen la 23 ianuarie 2020, în şedinţă publică, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin încheierea atacată, instanţa a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, menţinând măsura suspendării judecăţii apelului formulat de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - în reprezentarea Administraţiei Sectorului 5 Bucureşti a Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 444 din 29 ianuarie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin care a fost respinsă cererea reclamantei formulată împotriva administratorului societăţii debitoare S.C. B. S.R.L. în temeiul art. 169 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 85/2014 privind Codul insolvenţei.

Măsura suspendării cauzei a fost dispusă prin încheierea din 19.09.2018 în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea obligaţiei date în sarcina apelantei, respectiv de a indica domiciliul sau reşedinţa intimatului, conform art. 470 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Potrivit acestui din urmă text de lege, în cererea de apel se vor indica: numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa părţilor(...).

În raport de această obligaţie se constată că recurenta a depus la dosar o copie a adresei Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru imigrări prin care se comunică faptul că intimatul nu figurează cu domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României. De asemenea, la dosar s-a depus şi o adresă a Ministerului Afacerilor Interne-Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de date prin care se comunică faptul că din evidenţele deţinute rezultă că nu figurează nicio persoană cu numele şi prenumele A..

Înalta Curte reţine că suspendarea prevăzută de art. 242 C. proc. civ., este un caz de suspendare judecătorească, facultativă, a cărei funcţie este de a sancţiona pasivitatea părţii în îndeplinirea acelor obligaţii care împiedică instanţa să finalizeze procesul.

Acest articol consacră un caz special de suspendare a judecăţii, întemeiată pe culpa părţii, dedusă din neîndeplinirea obligaţiilor stabilite şi dispuse de instanţa de judecată.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, adresele menţionate anterior atestă faptul că recurenta-reclamantă a depus toate diligenţele necesare pentru a afla domiciliul intimatului, aşadar nu i se poate reţine vreo culpă în sensul urmărit de legiuitor prin dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Aprecierea instanţei de apel, în sensul neîndeplinirii obligaţiei stabilite prin raportare la lipsa dovedirii demersurilor pentru identificarea domiciliului intimatului pe teritoriul statului chinez, apare ca excesivă în condiţiile în care acesta a fost chemat în judecată pentru suportarea pasivului societăţii al cărui administrator era, caz în care instanţa avea posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 155 alin. (1) pct. 6 teza finală C. proc. civ.

Distinct de cele menţionate anterior, se reţine că recurenta, în îndeplinirea obligaţiei trasate de instanţa de apel a efectuat suficiente demersuri prin care a dovedit imposibilitatea identificării domiciliului sau reşedinţei intimatului.

Cum recurenta a învederat motivat că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul intimatului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa poate încuviinţa citarea acestuia prin publicitate, respectiv la uşa instanţei, conform dispoziţiilor art. 167 C. proc. civ.

Constatându-se că, în mod greşit, instanţa de apel a procedat la menţinerea măsurii suspendarea judecăţii, prin respingerea cererii de repunere pe rol, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI SECTOR 5 A FINANŢELOR PUBLICE împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul A., să caseze încheierea atacată şi să trimită cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI SECTOR 5 A FINANŢELOR PUBLICE împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul A..

Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2020.