Territorial jurisdiction in contract claims between legal entities: inapplicability of consumer protection forum rules and prohibition of ex officio objections to private jurisdiction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by vesting the Iaşi Civil Court with the authority to hear a civil dispute, overturning the initial court's declination of jurisdiction. The case involved a specialized debt collection agency suing a limited liability company for unpaid telephone service debts, contractual penalties, and early termination costs, where both courts (Iaşi and Bucharest Sector 2) deemed themselves incompetent; the superior court determined that the defendant was a legal entity acting in a professional capacity, not a consumer. Consequently, the special jurisdiction rules for consumer protection under Article 121 of the Civil Procedure Code were inapplicable, and the case fell under the alternative territorial jurisdiction of Article 113(1)(3) and Article 107(1) of the Civil Procedure Code, allowing the plaintiff to choose among competent courts. Furthermore, the Iaşi court erred in raising its lack of private jurisdiction *ex officio*, as such objections must be raised by the defendant; thus, the decision affirmed the jurisdiction of the court originally seized by the plaintiff.
Legislator headnote
AI generatedart. 121 C. proc. civ, art. 1028 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ; Territorial jurisdiction in contract claims between legal entities: inapplicability of consumer protection forum rules and prohibition of ex officio objections to private jurisdiction: The case involved a specialized debt collection agency suing a limited liability company for unpaid telephone service debts, contractual penalties, and early termination costs, where both courts (Iaşi and Bucharest Sector 2) deemed themselves incompetent; the superior court determined that the defendant was a legal entity acting in a professional capacity, not a consumer. Consequently, the special jurisdiction rules for consumer protection under Article 121 of the Civil Procedure Code were inapplicable, and the case fell under the alternative territorial jurisdiction of Article 113(1)(3) and Article 107(1) of the Civil Procedure Code, allowing the plaintiff to choose among competent courts. Furthermore, the Iaşi court erred in raising its lack of private jurisdiction *ex officio*, as such objections must be raised by the defendant; thus, the decision affirmed the jurisdiction of the court originally seized by the plaintiff.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Procedural rule authorizing the court to transfer the file to the competent instance for continued judgment.
Full text
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8687/2017 din 22 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei obligarea la plata sumei de 2.259,92 RON reprezentând debit, a sumei de 1.804,61 RON, reprezentând penalităţi contractuale (daune moratorii) şi a sumei de 3.200 RON, costuri de încetare prematură a contractului şi la plata cheltuielilor de judecată.
Cedentul C., în calitate de furnizor de servicii de telefonie şi pârâta S.C. B. S.R.L., în calitate de consumator, au încheiat contractul de abonament având ca obiect furnizarea de servicii de comunicaţii electronice în schimbul tarifelor stabilite prin anexa la contract. Prin art. 22.2 din convenţie s-a stabilit că litigiile de orice natură, decurgând din executarea contractului, se soluţionează de către părţi pe cale amiabilă. În cazuri excepţionale, când litigiile nu se pot soluţiona pe cale amiabilă, rezolvarea lor revine instanţelor judecătoreşti competente din România.
Creanţele operatorului economic decurgând din contract au fost cedate către reclamanta S.C. A. S.R.L., societate specializată în recuperarea de datorii.
În prezenta cauză, sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului.
Prin punctele 1 şi 13 din Anexa la Legea nr. 296 din 2004 privind Codul consumului, republicată, au fost definite noţiunile de operator economic şi consumator.
Astfel, operatorul economic este persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii, iar consumatorul reprezintă orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.
Părţile contractante nu au încheiat o convenţie de alegere a instanţei competente după naşterea dreptului la despăgubire.
În raporturile dintre consumatori şi profesionişti nu sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 113 vizând competenţa alternativă, ci reglementările speciale în materie, respectiv art. 121 noul C. proc. civ.
Pe de altă parte, deşi cesionarul reclamant nu s-a obligat el însuşi la prestarea de servicii către consumatorul pârât, totuşi a preluat prin cesiune creanţe izvorâte dintr-un raport cu reglementări legale specifice, derogatorii, fiind ţinut la rându-i, de rigorile procesuale specifice, inclusiv cele vizând competenţa instanţei de la domiciliul pârâtului, având în vedere faptul că scopul edictării acestor dispoziţii a fost cel de asigurare a dreptului la apărare al consumatorului, astfel că acest beneficiu al consumatorului nu ar putea fi anulat prin simpla voinţă a profesionistului de a ceda creanţa unui alt profesionist care să nu fie ţinut de aceleaşi rigori procedurale legale.
Prin sentinţa civilă nr. 9031 din 05 septembrie 2017, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că în mod greşit şi-a întemeiat Judecătoria Iaşi hotărârea pe dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., întrucât acestea nu sunt incidente în speţă, pârâta S.C. B. S.R.L. nefiind consumator, ci profesionist, ca şi reclamantul, de altfel.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea cu valoare redusă întemeiată pe dispoziţiile art. 1026 şi urm. din noul C. proc. civ.
În speţa dedusă judecăţii nu suntem în prezenţa unui litigiu privind protecţia drepturilor consumatorului faţă de clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, nefiind astfel incidente prevederile Legii nr. 193/2000, coroborate cu dispoziţiile art. 121 şi art. 126 alin. (2) din noul C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 2. alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori "Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale", or în cauză, pârâta este un profesionist.
Alin. 2 din acelaşi text de lege defineşte profesionistul ca fiind "orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia."
Instanţa competentă să soluţioneze cererea este judecătoria, raportat la prevederile art. 1028 alin. (1) din C. proc. civ., alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuând:
"Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun."
În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1), coroborat cu art. 113 alin. (1) pct. 3 noul C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar în cererile privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligaţiei.
Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 116 noul C. proc. civ.
Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului.
Raportat la aceste considerente, Judecătoria Iaşi nu putea, din oficiu, să invoce necompetenţa în soluţionarea cererii, raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (3) din noul C. proc. civ., potrivit cărora "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2017.