Rent claim jurisdiction fixed to Bucharest forum after defendant waives territorial objection.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 678 din 28 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2016 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată.

Instanţa a reţinut că prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta FEDERAŢIA A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 3.500 RON, reprezentând chirie restantă pentru perioada aprilie 2015 - august 2015, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, potrivit art. 107 din noul C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei competenţă domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cum domiciliul pârâtei este în Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 4575/2017 din 20 iunie 2017, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, fiind declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor conţinute de art. 107 alin. (1) din noul C. proc. civ. ce poartă denumirea marginală "regula generală" (în materia competenţei teritoriale), competenţa revine instanţei de la domiciliul pârâtului, iar potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 4 din acelaşi cod, în afară de instanţele prevăzute de art. 107-112, mai sunt competente instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale reiese că în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului este competentă atât instanţa de la domiciliul pârâtului, cât şi cea de la locul situării imobilului. Aceste cazuri de competenţă teritorială sunt relative, motiv pentru care, chiar dacă reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cele competente potrivit legii, conform dispoziţiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., numai pârâtul poate cere declinarea la una dintre instanţele competente potrivit legii.

În cauză, deşi reclamanta a sesizat o instanţă necompetentă teritorial, întrucât această necompetenţă este de ordine privată, nu poate fi invocată de instanţă din oficiu.

Ca atare, Judecătoria Roman este competentă să soluţioneze prezenta cauză în baza alegerii reclamantului de a sesiza o instanţă necompetentă relativ şi a neinvocării de către pârâtă a excepţiei necompetenţei teritoriale.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Roman competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea prin care reclamanta FEDERAŢIA A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 3.500 RON, reprezentând chirie restantă pentru perioada aprilie 2015 - august 2015.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din noul C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 4 din acelaşi cod, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă "instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului".

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 din noul C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, conform dispoziţiilor art. 129 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa este de ordine privată.

Necompetenţa teritorială de drept comun din prezenta cauză este de ordine privată, astfel că ea putea fi invocată în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., numai de către pârâtă.

Or, astfel cum în mod corect a reţinut şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în condiţiile în care această excepţie nu a fost invocată de pârâtă în termenul prevăzut de lege, instanţa învestită, respectiv Judecătoria Roman, rămâne competentă să soluţioneze cauza, aceasta neputând să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta FEDERAŢIA A., în favoarea Judecătoriei Roman, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta FEDERAŢIA A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2017.