Inadmissibility of revision against final non-appealable dismissal under Art. 493(5) CPC despite subsequent constitutional ruling

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 456 din 16 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014 a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei nr. 620 din 23 iunie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a Civilă.

Împotriva acestei decizii, A. S.A. a formulat cerere de revizuire, invocând drept temei de drept dispoziţiile art. 509 pct. 11 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esenţă, următoarele:

Motivul de revizuire prevăzut la art. 509 pct. 11 din C. proc. civ. are în vedere remedierea situaţiei în care instanţa a pronunţat hotărârea în temeiul unui text legal în legătură cu care una dintre părţi a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

Pentru a reţine existenţa acestui motiv, trebuie întrunite următoarele condiţii: hotărârea supusă revizuirii să fie definitivă, una din părţi să fi invocat în timpul judecăţii excepţia de neconstituţionalitate cu privire la o lege sau o ordonanţă, prevederile a căror neconstituţionalitate se invocă să aibă legătură cu judecata cauzei respective, Curtea Constituţională să fi declarat neconstituţională prevederea în legătură cu partea care formulează cerere de revizuire şi care a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

În ce priveşte condiţia generală în materie de revizuire şi anume ca aceasta să fie formulată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, Curtea Constituţională a admis prin decizia nr. 866/2015 excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma legată de fondul cauzei, este neconstituţională.

Dat fiind acest aspect, atunci când se analizează admisibilitatea prezentei cereri de revizuire, nu se mai impune ca aceasta să aibă ca obiect o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul.

În ce priveşte celelalte condiţii prezentate mai sus, acestea sunt îndeplinite, dat fiind faptul că:

- hotărârea 456/2017 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este definitivă;

- A. a invocat în timpul procesului excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013;

- prevederile menţionate au legătură cu soluţionarea litigiului, întrucât în baza acestora a fost invocată excepţia inadmisibilităţii recursului formulat.

De altfel, instanţa a menţionat expres faptul că obiectul litigiului evaluat la suma de 674.221,65 RON este situat sub plafonul impus de dispoziţiile criticate şi anume 1.000.000 RON.

Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, motiv pentru care sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru calea de atac a revizuirii.

Revizuenta a expus şi argumente vizând recursul declarat în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata B. a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă. Raportat la prevederile art. 509 pct. 11 din C. proc. civ., nu este îndeplinită condiţia potrivit căreia este necesar ca instanţa constituţională să se fi pronunţat asupra excepţiei invocate în cauza în care se solicită revizuirea. A arătat că cererea este inadmisibilă şi raportat la aplicabilitatea în timp a deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. În speţa dedusă judecăţii fiind în prezenţa unei hotărâri pronunţate de Înalta Curte la data de 16 martie 2017, acestei hotărâri nu îi este aplicabilă decizia Curţii Constituţionale, aceasta având putere numai pentru viitor.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepţia, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că prin decizia nr. 456 din 16 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014 a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei nr. 620 din 23 iunie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a Civilă.

Conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."

Reiese aşadar că împotriva deciziei atacate nu se poate exercita calea de atac a revizuirii.

Prin art. 129 din Constituţia României, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile legii.

Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Înalta Curte, raportat la textele legale mai sus arătate, apreciază că nu se mai impune analizarea motivelor invocate de către instimată în susţinerea excepţiei inadmisibilitaăţii cererii de revizuire.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea extraordinară de atac declarată împotriva deciziei instanţei de recurs pronunţată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nesusceptibilă de exerciţiul căilor de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei nr. 456 din 16 martie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2017.