Appeal perished for six-month inactivity, upholding appellate ruling on abusive foreign-currency credit clauses

Asupra constatării perimării cererii de recurs de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2-Bucureşti la 13 ianuarie 2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanţei să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5 lit. a), b),c) din contractul de credit nr. x din 23 mai 2008 şi a clauzei referitoare la modificarea dobânzii în mod unilateral de către bancă, menţionată în acelaşi contract; să dispună restituirea tuturor sumelor cu titlu de comision de administrare garanţii (730,9 RON), comision de risc şi de administrare (9089,75 CHF) şi dobânda nedatorată, achitate în baza clauzelor ce urmează a fi constatate ca fiind abuzive şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente acestor sume, stabilizarea cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată durata derulării acestuia, denominarea în moneda naţională a plăţilor în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională, stabilirea dobânzii fixe de 3,99% şi restituirea dobânzii încasate nelegal, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5331 din 14 mai 2015, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 1 iulie 2015 sub dosar nr. x/2015.

Prin cererea depusă de reclamantă la 29 septembrie 2015, aceasta şi-a completat cererea introductivă cu motivele de fapt şi de drept ale capetelor de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate la art. 5 lit. a) din Condiţii Speciale şi art. 3.5. din Condiţii Generale (comision de risc); art. 5 lit. b) din Condiţii speciale si art. 3.7. din Condiţii Generale (comision de rambursare în avans); art. 5 lit. c) comision administrare garanţii.

Prin sentinţa civilă nr. 3752 din 17 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014 s-a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă, s-a admis excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă cu privire la capetele de cerere privind comisionul de risc şi dobânda aferentă acestuia şi în consecinţă a respins capetele de cerere referitoare la constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5 lit. a) din condiţiile speciale şi art. 3.5 din condiţiile generale - "comision de risc", precum şi la art. 3 lit. d) din condiţiile speciale - "data ajustării dobânzii", din convenţia de credit nr. x din 23 mai 2008, precum şi cele accesorii acestora, ca lipsite de interes, a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate şi a respins ca neîntemeiată cererea de majorare a onorariului formulată de expertul C..

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1619 din 20 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în complet de apel, s-a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 3752 din 17 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015; s-a dispus schimbarea sentinţei în sensul că s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes şi, în consecinţă, s-a reţinut cauza pentru evocarea fondului cu privire la capetele de cerere vizate de lipsa de interes.

În complet de divergenţă, au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere referitoare la comisionul de risc şi dobânda aferentă sumelor plătite cu acest titlu. Cu opinie separată în sensul admiterii capetelor de cerere respective. În rest, în completul de apel, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Prin încheierea nr. 30 din 23 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta A. privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 1619 din 20 octombrie 2017.

Împotriva deciziei civile nr. 1619 din 20 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs reclamanta A..

La data de 27 iulie 2018 recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 7; prin încheierea din 21 februarie 2019 completul de judecată a admis în principiu recursul declarat în cauză şi a acordat termen de judecată la data de 9 mai 2019 în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 9 mai 2019, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La termenul din data de 23 ianuarie 2020, cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea discutării perimării recursului, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 9 noiembrie 2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţilor.

Prin urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

În speţă se constată că părţile, ulterior suspendării judecării recursului, măsură dispusă la data de 9 mai 2019 nu au mai săvârşit niciun act de procedură prin care să determine continuarea procesului, cauza rămânând în nelucrare peste termenul de 6 luni reglementat de lege pentru intervenirea perimării.

În raport de considerentele reţinute, având în vedere ca au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecăţii pricinii şi că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1619 din 20 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata D. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1619 din 20 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2020.