Construction debt claim barred from cassation by pre-constitutional monetary threshold

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 883.292,63 RON, debit principal şi a sumei de 131.308,10 RON, reprezentând dobândă legală calculată de la data scadenţei obligaţiei, respectiv data de 05.03.2011, până la data introducerii cererii de chemare în judecată, la care se adaugă şi dobânda legală calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii integrale a debitului principal.

La data de 15.05.2014, reclamanta şi-a modificat acţiunea în sensul că în loc de dobândă solicită obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere contractuale de 0,15%/zi în cuantum de 883.292,63 RON.

La data de 12.06.2014, reclamanta şi-a precizat la suma de 1.511.756 RON cuantumul penalităţilor de întârziere contractuale de 0,15%/zi calculate de la data scadenţei 29.03.2011 şi până la data de 15.05.2014.

2. Prin sentinţa civilă nr. 3037 din 12 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă în parte acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar CII C., iar pârâta S.C. B. S.R.L. a fost obligată către reclamantă la plata sumei de 883.292,63 RON, contravaloare lucrări efectuate conform contractului de antrepriză nr. x/02.09.2008 şi a sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată.

Totodată, a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind penalităţile de întârziere.

3. Împotriva sentinţei civile nr. 3037 din 12 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă au declarat apel atât reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar CII C., cât şi pârâta S.C. B. S.R.L..

4. Prin decizia civilă nr. 1888A din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar Cabinet Individual De Insolvenţă C. şi de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3037 din 12 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

5. Împotriva deciziei civile nr. 1888A din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., în argumentarea căruia au fost formulate următoarele critici:

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. s-a arătat că din cuprinsul deciziei recurate nu rezultă care sunt motivele pentru care instanţa a respins proba cu expertiza tehnică judiciară, fiind încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi îngrădit dreptul la un proces echitabil statuat de art. 6 CEDO.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., întrucât prin încheierea din 17 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin sentinţa civilă nr. 5547 din 9 septembrie 2013, litigiu ce a avut ca obiect ordonanţă de plată, s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat faptul că reclamanta S.C. A. S.R.L. nu a putut face dovada executării lucrărilor conform contractului nr. x/2008.

De altfel, instanţa de apel nu a motivat în niciun fel susţinerile pârâtei referitoare la cele două hotărâri care au statuat asupra situaţiei de fapt, iar reclamanta nu a anexat acţiunii niciun document din care să rezulte că a executat lucrările de finisare, deşi această sarcină a probei îi revenea potrivit dispoziţiilor art. 249 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut în esenţă faptul că în mod greşit a fost respinsă excepţia de neexecutare a contractului nr. x/2008.

6. Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 20 februarie 2017, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar CII C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În combaterea recursului, intimata-reclamantă a susţinut că din argumentele aduse în sprijinul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu rezultă nicio încălcare a regulilor de procedură, recurenta-pârâtă reclamând cu totul altceva, respectiv respingerea administrării unei probe.

S-a mai susţinut că nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, întrucât cererile ce au avut ca obiect ordonanţă de plată şi calea de atac exercitată împotriva acesteia, respectiv acţiunea în anulare, nu implică autoritate de lucru judecat pe fondul litigiului, instanţa de apel apreciind în mod corect sub acest aspect.

Referitor la argumentele subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimata-reclamantă a susţinut în esenţă că, în mod corect instanţele anterioare au constatat că lucrările au fost real executate şi că nu poate fi reţinută admiterea excepţiei de neexecutare a contractului.

Sub acest aspect s-a arătat că, la data de 19 ianuarie 2010 s-a încheiat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x din 19 ianuarie 2010, nefiind consemnate obiecţiuni.

7. Prin încheierea din 20 iunie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. a depus la dosar un punct de vedere la raport, prin care a arătat că recursul este admisibil în principiu întrucât prin decizia nr. 269 din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea Constituţională a fost eliminat pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv impus de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, iar obiectul litigiului depăşeşte valoarea de 500.000 RON impusă de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere la raport întocmit de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar CII C. a fost reiterată solicitarea vizând respingerea recursului ca inadmisibil.

8. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţinând următoarele:

Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluţia inadmisibilităţii recursului promovat în cauză, se consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, decizie în cadrul căreia s-a statuat la paragraful 32 faptul că "urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.".

Astfel, având în vedere că decizia împotriva căreia s-a promovat prezentul recurs a fost pronunţată la data de 19 noiembrie 2015, anterior datei publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, respectiv 20 iulie 2017, şi că pragul valoric al cererilor evaluabile în bani pentru ca hotărârea judecătorească să poată fi supusă recursului era statuat de legiuitor la suma de 1.000.000 RON inclusiv, recursul pârâtei S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. apare ca fiind inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai în apelului.

Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificate prin O.U.G. nr. 62/2015, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

În cauză, în raport cu prevederile art. 98-100 C. proc. civ. şi actele de la dosar, se observă că valoarea primului capăt de cerere solicitat de reclamantă cu titlu de debit principal este în cuantum de 883.292 RON, valoare ce se situează sub plafonul prevăzut de lege pentru ca hotărârea atacată să fie supusă recursului.

Împrejurarea că cererea de chemare în judecată are şi un capăt de cerere accesoriu, vizând acordarea dobânzii legale, nu poate fi considerată pentru justificarea admisibilităţii recursului, întrucât, conform art. 98 alin. (2), art. 106 (2) şi art. 123 C. proc. civ., valoarea capătului de cerere accesoriu nu se cumulează valoric cu cea a pretenţei principale pentru determinarea competenţei şi a căilor de atac.

În consecinţă, decizia atacată nu este suspusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, astfel că menţiunea "Cu recurs în 30 de zile de la comunicare" indicată în cadrul dispozitivului nu poate afecta principiul legalităţii căii de atac, aceasta fiind statuată de legiuitor, iar nu de judecător.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 C. proc. civ. şi de art. 457 C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. împotriva deciziei civile nr. 1888 A din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Referitor la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar CII C., Înalta Curte urmează să o respingă întrucât nu a fost dovedită existenţa şi întinderea acestora, în raport cu dispoziţiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. împotriva deciziei civile nr. 1888 A din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar CII C. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2017.