Cassation appeal inadmissible due to statutory exclusion of appeals in civil claims valued under 1,000,000 RON.

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 iunie 2015 pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâţilor B. şi C., care au reţinut construcţia în suprafaţă de 268,96 mp edificată de către S.C. A. S.R.L. pe terenul proprietatea acestora, situat în intravilanul judeţul Călăraşi, la restituirea valorii materialelor şi a manoperei, respectiv la restituirea sumei de 340.939 RON. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La data de 7 octombrie 2015, reclamanţii au depus la dosar o cerere precizatoare şi modificatoare a acţiunii, prin care au solicitat în principal: să se constate dreptul de proprietate al S.C. A. S.R.L. asupra imobilului-construcţie în suprafaţă de 268, 96 m.p situat în intravilanul judeţul Călăraşi; să se constate că pârâţii B. şi C. nu au edificat construcţia în suprafaţă de 268, 96 m.p situată în intravilanul satului Valea Argovei, CV2, P8/I, comuna Valea Argovei, judeţul Călăraşi cu mijloace financiare proprii. În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâţilor, care au reţinut construcţia în suprafaţă de 268, 96 m.p. edificată de către reclamantă pe terenul proprietatea acestora, situat în intravilanul judeţul Călăraşi, la restituirea valorii materialelor şi a manoperei, respectiv la restituirea sumei de 340.939 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 154/2016 din 15 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, s-a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere 1.2. din cererea precizatoare şi modificatoare formulată de reclamantă, precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat, ambele invocate de pârâţi.

Totodată, s-a admis excepţia lucrului anterior judecat invocată de pârâţi şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii B. şi C..

Împotriva sentinţei civile nr. 154 din 15 februarie 2016 a Tribunalului Călăraşi, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 1306/2016 din 15 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a calificat excepţia lucrului anterior judecat ca fiind o apărare de fond, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

La data de 24 octombrie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1306 din 15 septembrie 2016 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Criticile formulate au vizat nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că prin decizia recurată a fost nesocotit principiul dreptului la apărare având în vedere că la termenul din 15 septembrie 2016 apărătorul său a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii excepţiei lucrului judecat şi, în principal, acordarea unui termen pentru administrarea probatoriului pe fondul cauzei la Curtea de Apel şi, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluţionarea fondului.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că este superficială şi că instanţa a omis să cerceteze atât capătul de cerere referitor la constatarea dreptului său de proprietate, precum şi a faptului că intimaţii-pârâţi nu au edificat construcţia.

Referitor la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 555 şi 1345 din C. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 7 februarie 2017, intimaţii B. şi C. au invocat excepţia inadmisibilităţii, excepţia netimbrării şi excepţia tardivităţii recursului, iar pe fond, au solicitat respingerea recursului.

La 20 februarie 2017, recurenta S.C. A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor şi apărărilor formulate de intimaţi prin întâmpinare.

Prin raportul întocmit la data de 22 martie 2017, asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1306/2016 din 15 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a constatat îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 486 alin. (1), lit. a)-e) C. proc. civ.. Totodată, magistratul-asistent raportor a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu.

Prin rezoluţia din 9 noiembrie 2016, Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.583 RON.

Recurenta-reclamantă a formulat cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, care a fost admisă prin încheierea de şedinţă din 13 decembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul eşalonării plăţii acesteia 5 rate lunare egale, a câte 1.116,6 RON fiecare, scadente la data de 25 a fiecărei luni, începând cu luna ianuarie 2017.

Prin încheierea din 16 mai 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 6 iunie 2017 recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar punct de vedere asupra raportului, iar la data de 9 iunie 2017 a depus completare la punctul de vedere asupra raportului. În cuprinsul acestora, s-a precizat că recursul este admisibil în principiu raportat la decizia nr. 369 a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea celorlalte excepţii invocate de intimaţii-pârâţi prin întâmpinare, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect decizia nr. 1306/2016 din 15 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, prin care instanţa de apel a admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a calificat excepţia lucrului anterior judecat ca fiind o apărare de fond şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Cererea de chemare în judecată, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă la data de 24 iunie 2015, a vizat obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 340.939 RON reprezentând valoarea materialelor şi a manoperei.

Recursul este o cale extraordinară de atac şi poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, decizia atacată nu este susceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului, având în vedere următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede că: "(1) dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Din analiza cererii de chemare în judecată, rezultă că instanţa a fost învestită cu o acţiune în pretenţii, valoarea obiectului acţiunii fiind de 340.939 RON, aceasta situându-se astfel sub limita valorii prag de 1.000.000 RON prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Raportat la dispoziţiile legale anterior evocate, se impune a fi făcută precizarea că, prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea Constituţională, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reţinut că, efectul constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Decizia civilă nr. 1306 din 15 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, atacată cu recurs, a fost pronunţată anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, respectiv 20 iulie 2017.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În consecinţă, având în vederea valoarea litigiului şi dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în forma în vigoare la momentul pronunţării deciziei recurate, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1306/2016 din 15 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2017.